Ajungând la peste 4.000 de metri deasupra nivelului mării, în Anzi, „Tren a las Nubes” sau „Trenul spre nori”, străbate una dintre cele mai mari linii ferate din lume.
Trenul îşi începe călătoria în oraşul Salta, din Argentina, la o altitudine de 1.187 de metri, trece prin Valle de Lerma, intră în Quebrada del Toro şi în cele din urmă îşi încheie cursa la viaductul La Polvorilla (4.200 metri).
În timpul călătoriei de 16 de ore, trenul străbate 217 km şi urcă uimitoarea înălţime de 3.000 de metri. Traseul cuprinde 29 de poduri, 12 viaducte, 21 de tuneluri, două bucle gigantice şi două serpentine.
„Trenul spre nori” a primit numele de la numeroşii nori care sunt văzuţi adesea pe sub poduri şi în jurul crestelor munţilor.
Traseul a fost stabilit în 1920 de către inginerul american Richard Fontaine Maury, care a fost responsabil de proiect.
El a proiectat un sistem unic de susţinere pentru poduri, tunelurile, viaductele, spiralele şi zig-zagurile.
Zig-zagurile permit trenului să urce pantele abrupte. Maury nu a folosit funiculare sau roţi dinţate, care sunt în mod normal utilizate pe pante abrupte, ci s-a bazat pe serpentine pentru a învinge înălţimea.
Trenul spre nori a fost iniţial construit pentru a deservi minele de borax din zonă şi pentru a asigura transportul mărfurilor de pe coasta ţării vecine Chile, prin Munţii Anzi, în nord-vestul Argentinei. Traseul a inceput să fie frecventat de turişti din 1970.
Trenul pleacă dimineaţa devreme din orasul Salta, trece prin Lerma Valley, apoi prin Toro Ravine şi, în cele din urmă, pe vastul teritoriul al regiunii Puna. Trenul face numai două opriri, aproape de sfârşitul călătoriei.
Prima dintre ele este la San Antonio de los Cobres, un oraş vechi, cu case sărăcăcioase şi o piaţă mică. Aici se găsesc standuri pitoreşti, cu obiecte de artizanat, obiecte de îmbrăcăminte şi suveniruri pentru călătorii din tren.
A doua oprire şi ultima de pe traseu este la spectaculosul viaduct La Polvorilla. Viaductul curbat are 224 de metri lungime şi 70 de metri înălţime faţă de bază.
Trenul trece peste viaduct şi se opreşte înainte de a întoarce şi de a fi gata pentru călătoria retur. La destinaţia finală, pasagerii pot coborî din tren, pentru a simţi aerul curat şi rece, pentru a se plimba la mare altitudine şi pentru a face fotografii. Călătoria înapoi spre Salta se termină pe întuneric, chiar înainte de miezul nopţii.(Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: commons.wikimedia.com, flickr.com, Video: youtube.com)
