Theodor Aman, pictor şi grafician, pedagog, academician român, s-a născut la 20 martie 1831 la Câmpulung-Muscel.
Este unul dintre creatorii şcolii româneşti de pictură şi cofondator, alături de Gheorghe Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din Bucureşti (1863), al cărei prim director a fost. Potrivit Enciclopediei Universale Britannica, stilul artistic al lui Aman reflectă orientarea academistă a epocii, însă este deschis influenţelor romantice şi realiste şi receptiv la înnoirile impresioniste. Compoziţiile istorice reprezintă un gen definitoriu al artistului care, însă, nu a neglijat nici naturile statice sau peisajele şi portretele, susţine sursa citată.
S-a născut în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuţovlah (macedonean), care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar (comandant de oaste şi mai ales de cavalerie) în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama lui, de origine greacă, Despina (alintată Pepica), s-a născut la Paris. Aman a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei în 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.
Atelierul şi casa în care locuia, construită în 1869 în stil pompeian, era în acea vreme o locaţie mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureştiului. Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaş spunea „Atelierul său (…) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureşteană a timpului”.
A urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova, unde a luat lecţii de desen la clasa profesorului Constantin Lecca, după care s-a înscris la cursurile Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti la clasa profesorului Carol Wallenstein. S-a dedicat picturii, fiind influenţat de maeştrii Renaşterii italiene.
Trecerea lui Aman pe la Colegiul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acei ani se pregătea în Țara Românească Revoluţia de la 1848. Ideile ei, care trezeau conştiinţa naţională, precum înlăturarea entităţilor feudale, unirea Principatelor şi întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia şi Aaron Florian (care îi fusese profesor şi la Craiova).
Pe băncile şcolii s-a împrietenit cu partizanii înfocaţi ai revoluţiei, ca de pildă George Cretzianu. Chiar fratele pictorului, Alexandru, student în Franţa, era înscris în anii 1846 şi 1847 în „Societatea studenţilor români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociaţiei literare” din Muntenia, în spatele căreia acţionau de fapt revoluţionarii paşoptişti. Între 1848-1850, Colegiul Sfântul Sava a fost închis.
Tânărul pictor nu avea motive să se întoarcă la Bucureşti. Viaţa artistică era extrem de redusă. Școlile de artă nu existau atunci. Și astfel, în 1850, Theodor Aman a plecat la Paris la studii, unde a ajuns elev în atelierul lui Michel Martin Drolling şi un an mai târziu, după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1851, în cel al lui François-Edouard Picot. Între anii 1850-1857 şi-a făcut studiile de pictură, locuind în Cartierul Latin.
A debutat la Salonul Oficial de la Paris în 1853 cu tabloul „Autoportret”, aflat în colecţia Muzeului Naţional de Artă al României, salon la care a expus aproape în permanenţă până în jurul lui 1880. În 1855 a participat cu o pictură istorică la Expoziţia Universală de la Paris.
Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor, lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor Școli de Arte Frumoase, la Bucureşti şi Iaşi (1864).
Începând din 1865 şi până în 1881, a fost organizatorul „Expoziţiei artiştilor în viaţă”, expoziţii ce pot fi considerate primele saloane oficiale de artă din România. Din 1872, artistul a început să lucreze gravură în tehnica aquaforte şi tot atunci a deschis primele cursuri de gravură la Școala de Arte Frumoase. Și-a deschis prima expoziţie retrospectivă în 1883, la Bucureşti, urmată de o a doua în anul 1890.
În atelierul lui Aman au păşit toate personalităţile importante ale epocii, iar tablourile sale au surprins evenimentele din 1848, 1859, 1866 şi 1877.
Printre operele sale de o valoare inestimabilă se numără: Petrecere cu lăutari (1851), Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul (1852), Bătălia de la Olteniţa (1854), Bătălia de la Alma (1855), Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe (1859), Unirea Principatelor (1859), Vlad Țepeş şi solii turci (1861-1864), Izgonirea turcilor la Călugăreni (1872), Tudor Vladimirescu (1874-1876), Portul Constanţa (1882), Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Țepeş (1885-1887), Pe terasă la Sinaia (1888), Hora de la Aninoasa (1890), Stradă în Câmpulung (1890) etc.
Expoziţii personale ale artistului: 1883 – Sala Stavropoleos, Bucureşti; 1890 – Băile Eforie, Constanţa; 1892 – Ateneul Român, Bucureşti; 1991 – Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti; 1993 – Theodor Aman – gravor, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti; 2011 – Theodor Aman – Pictor şi gravor, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti. Expoziţii de grup: 1865, 1868, 1870, 1872, 1874, 1881 – Expoziţia artiştilor în viaţă, Bucureşti; 1873 – Expoziţia Societăţii Amicii Bellelor Arte, Bucureşti; 1888 – Expoziţia de Belle Arte, Ateneul Român, Bucureşti.
S-a stins din viaţă la 19 august 1891, la Bucureşti.
Soţia sa, Ana Aman, a donat statului român, în 1904, casa cu operele artistului rămase în colecţia personală după moartea sa, obiectele şi tot mobilierul. Unele străzi din Bucureşti, Bacău, Baia Mare, Craiova, Ploieşti şi Timişoara poartă numele pictorului.
În 1908 s-a deschis Muzeul ”Theodor Aman” în casa-atelier a artistului, care reprezintă cel mai vechi muzeu de artă din Bucureşti şi singura casă-document de epocă rămasă în picioare în Capitală. De la finalizarea lucrărilor de construcţie, în 1869, casa a fost folosită ca reşedinţă a familiei Aman şi ca atelier ale pictorului. Muzeul găzduieşte un mare număr de tablouri ale artistului. Colecţia ”Theodor Aman” cuprinde compoziţii istorice, peisaje, naturi moarte, portrete. Alături de uleiuri şi pânze reprezentative, muzeul posedă o amplă colecţie de gravuri, tehnică pe care Theodor Aman a experimentat-o către sfârşitul vieţii.
La 10 septembrie 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem.
La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naţionale de Arte Frumoase, Poşta Română a pus în circulaţie, în 2014, o marcă poştală cu valoarea nominală de 8,10 lei care îl reprezintă pe Theodor Aman. În acelaşi context, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, la 12 mai 2014, un set de monetărie care cuprinde monedele româneşti aflate în prezent în circulaţie şi monedele comemorative cu valori nominale de 50 de bani (Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab şi Vladislav I Vlaicu), precum şi o medalie de argint rotundă. Pe aversul medaliei au fost gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universităţii Naţionale de Artă, iar pe revers este gravată imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org, tkinter.smig.net)
