Polo pe apă, un sport nautic de echipă, a debutat la Jocurile Olimpice în 1900, la Paris, nu a mai fost inclus şi la ediţia din 1904, dar ulterior nu a mai lipsit niciodată din programul olimpic, potrivit site-ului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro.
În acea perioadă, disciplina s-a dezvoltat diferit în cele două părţi ale Atlanticului, cu stiluri opuse în Europa şi America. În cele din urmă, a fost stabilit un set de reguli comun, care a coincis cu Jocurile Olimpice din 1920, de la Antwerp, la care au participat 12 echipe. Proba feminină a fost inclusă la ediţia din 2000 de la Sydney.
Britanicii sunt consideraţi a fi părinţii acestui sport. „Football in the water” sau „waterpolo” este unul din cele mai vechi jocuri şi primul sport de echipă din programul Jocurilor Olimpice moderne. Fondatorul polo-ului pe apă este englezul William Wilson, născut la Londra, în anul 1844, din părinţi scoţieni.
Ca membru al „London Swimming Club”, el a observat, în timp, că antrenamentele înotătorilor, „swimming exhibitions”, erau monotone şi plictisitoare. Simţindu-se nevoia unui divertisment, într-o zi a adus o minge de fotbal, a aruncat-o în apă şi fiecare a început să înoate către minge, s-o prindă, s-o paseze apoi altuia. Era ceva cu totul inedit, iar jocul a început să prindă repede aderenţi. La 12 mai 1870, în cadrul unei reuniuni a membrilor „London Swimming Club”, s-a alcătuit un comitet pentru stabilirea unor reguli de joc, dar au trecut aproape patru ani până când primul regulament a căpătat o primă formă.
Primul joc de polo pe apă s-a desfăşurat pe 14 iulie 1876, la „Bournemouth Premier Rowing Club”, terenul de joc fiind amenajat între două diguri. Anglia organizează 12 ani mai târziu, în anul 1888, primul campionat de „waterpolo” din lume, la început cu doar patru echipe din cauza distanţelor dintre oraşe şi dificultăţilor de transport. Prima campioană a fost „Midlands Club Burton”, iar din 1894 şi până în 1901 supremaţia a fost deţinută de „Manchester Osborne Club”, care avea să reprezinte Marea Britanie la Jocurile Olimpice de vară din 1900.
Prima ţară din Europa în care s-a jucat polo a fost Belgia, în anul 1888. Au urmat Germania şi Austria din 1894, Franţa din 1897, Italia din 1900, Ungaria şi Suedia din 1906. Polo pe apă ajunge şi peste ocean, în SUA, unde John Robinson organizează prima echipă, „Boston Athletic Association”, în anul 1888. Primul regulament de înot şi polo s-a publicat în anul 1931, iar prima şcoală de arbitri a luat fiinţă în anul 1934.
În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timişoara şi Târgu Mureş. Cu ocazia zilei marinei, în anul 1924, la Constanţa s-a desfăşurat prima competiţie de polo, cu participarea a trei echipe. În Bucureşti, primele echipe au apărut în anul 1929 (TCR şi Sportul Studenţesc), iar numărul lor a crescut odată cu darea în folosinţă a bazinului de la Ștrandul Kiseleff (Tineretului).
Primul meci în care s-au întâlnit două echipe feminine a avut loc în anul 1906 în oraşul Harlem, Olanda. În anul 1921, în Danemarca a luat fiinţă prima echipă feminină. Abia după o perioadă de mai bine de 50 de ani, antrenoarea unui club de nataţie din Ann Arbor a reuşit să reînvie polo-ul feminin la începutul anilor ’60. Din anul 1985 este recunoscut pe plan mondial ca sport oficial la CE de la Oslo, când pentru prima dată se organizează un turneu pentru echipele feminine.
Polo pe apă se dispută între două echipe alcătuite din şapte jucători fiecare: şase jucători „de teren” şi un portar, pe banca de rezerve fiind încă şase jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis şi să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depăşească mijlocul bazinului. Jocul de polo pe apă are durata a patru reprize a câte opt minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 m pentru bărbaţi şi 25 m pentru femei, iar lăţimea de 20 m. Adâncimea apei este de cel puţin 1,8 m.
Competiţia de polo pe apă la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se va desfăşura în perioada 6-20 august 2016. Douăsprezece echipe vor concura în turneul masculin şi opt în turneul feminin. Meciurile preliminare vor avea loc pe Centrul Acvatic „Maria Lenk” din Barra da Tijuca, finalele fiind organizate pe Stadionul Acvatic Olimpic.
Ungaria este forţa dominantă în polo, maghiarii cucerind foarte multe medalii de aur. În clasamentul general pe medalii olimpice, la masculin, Ungaria este pe primul loc (9 aur, 3 argint, 3 bronz), fiind urmată de Marea Britanie (4 aur) şi fosta Iugoslavie (3 aur, 4 argint, un bronz). Urmează Italia, Rusia, Germania, Croaţia, Spania, Franţa, Belgia şi SUA. La feminin, primele sunt americancele (un aur, două argint, un bronz), urmate de australience (un aur, două bronz), italience şi olandeze (câte un aur). În clasamentul feminin au mai intrat Grecia, Spania şi Rusia.
În anul 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo. Din 1952, reprezentativa României a mai fost prezentă la ediţiile JO din 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1996 şi 2012, dar nu a reuşit să cucerească vreo medalie.
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012, turneul masculin de polo pe apă l-a câştigat Croaţia, argintul a revenit Italiei, iar Serbia a luat bronzul. La feminin a câştigat SUA, fiind urmată de Spania şi Australia. (Text: Agerpres, Foto: AP /Jonathan Moore)
