Handbalul a fost prezent pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Berlin, în 1936, unde s-a jucat în 11 jucători, apoi a fost retras şi reintrodus în competiţia olimpică în 1972, la JO de la Munchen, unde s-a jucat în şapte, formulă agreată până în prezent, potrivit site-ului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro. Competiţia feminină de handbal a fost introdusă ca disciplină olimpică în 1976, la Montreal.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate şi pot fi găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu şi în jocurile dinamice folosite în şcolile din centrul şi nordul Europei la începutul secolului al XIX-lea. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în şcoli, în scopuri didactice, rod al imaginaţiei creatoare a unor eminenţi profesori de educaţie fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educaţie fizică Karl Schelenz, care a introdus reguli şi care a folosit un teren de aceeaşi mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători. Între 1938 şi 1966, handbalul s-a jucat atât în 11, cât şi în şapte jucători.
În România, handbalul a pătruns în anii 1920-1921, imediat după lansarea lui oficială la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl Schelenz. În anul 1921 încep deja meciurile inter-clase în şcoli, la Sibiu, chiar pe stadionul central, iar din 1922 primele jocuri inter-oraşe cu echipe formate din elevi, dar şi câţiva absolvenţi şi chiar profesorii acestora. Handbalul în România este organizat de către Federaţia Română de Handbal.
Este un sport de echipă care se joacă cu mingea, folosindu-se numai mâinile. Meciul are loc între două echipe a şapte jucători (şase jucători de câmp şi un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câştigă meciul. Fiind un sport foarte dinamic, a cărui acţiune se petrece cu repeziciune, este obişnuit ca într-un meci de handbal de 60 de minute să se înscrie şi peste 50 de goluri.
Meciul se joacă pe un teren dreptunghiular cu lungimea de 40 de metri şi lăţimea de 20 de metri, cu două porţi opuse, care măsoară trei metri în lăţime şi doi metri în înălţime. Cele două porţi sunt protejate de două careuri, două semicercuri concentrice de şase şi nouă metri. În semicercul de şase metri are acces doar portarul. În ceea ce priveşte deplasarea mingii, jucătorii sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: după ce primeşte mingea, un jucător o poate ţine trei secunde înainte de a dribla, pasa sau arunca; jucătorul poate face trei paşi cu mingea în mână fără să dribleze, dacă driblează, mai poate face alţi trei paşi; jucătorii care opresc driblingul au trei secunde să paseze sau să arunce, se pot deplasa trei paşi în acest timp.
Apărarea împotriva ofensivei adverse se face doar prin atacarea mingiei, orice intervenţie care afectează un sportiv al echipei adverse (interferenţa asupra membrelor, ţinere, împingere, lovire, împiedicare sau placare) sau orice contact din lateral sau din spate va fi penalizată cu o aruncare liberă. Aruncările libere pot fi de mai multe feluri: aruncare de la centrul terenului (după un gol sau la începutul reprizelor de joc), repunere în joc (după ce o echipă a trimis mingea în afara terenului), aruncarea liberă (după o mişcare ilegală a adversarului, sancţionată de arbitru) şi aruncarea de la şapte metri (acordata când o şansă clară de gol a fost anulată printr-o mişcare ilegală, sau când arbitrul a oprit o acţiune clară de gol).
Competiţia de handbal de la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se va desfăşura la Olympic Training Center din Rio de Janeiro, în perioada 6-21 august 2016. Atât la masculin, cât şi la feminin, turneul olimpic de handbal este alcătuit din două faze: o fază a grupelor, urmată de faza eliminatorie. Echipele sunt împărţite în două grupe de câte şase naţiuni şi joacă fiecare împotriva celorlalte adversare din grupă. Se acordă două puncte pentru victorie şi un punct pentru egal. Echipele clasate pe primele patru locuri în fiecare grupă avansează în sferturile de finală. Reguli de clasare: 1) puncte; 2) puncte în meciurile directe; 3) diferenţa de goluri în meciurile directe; 4) numărul de goluri marcate în meciurile directe; 5) golaveraj.
Clasamentul pe medalii olimpice (masculin) este următorul: 1. fosta URSS (două aur, un argint), 2-6. ex-Iugoslavia, Federaţia Rusă (care a câştigat competiţia din 1992 sub numele de Echipa Unificată), Croaţia şi Franţa (fiecare din cele patru — câte două medalii de aur şi una de bronz). Urmează Germania, fosta RDG, Suedia, România (locul 9, cu un argint şi trei bronz), Austria, ex-Cehoslovacia, Coreea de Sud şi Islanda.
Clasamentul pe medalii olimpice (feminin) este următorul: 1. Danemarca (trei medalii de aur), 2. Coreea de Sud (2,3, 1 — 6), 3. Norvegia (2, 2, 1 — 5). Urmează fosta URSS, Ex-Iugoslavia, Ungaria, fosta RDG, Federaţia Rusă (care a câştigat competiţia din 1992 sub numele de Echipa Unificată), Muntenegru, R.P. Chineză, Spania şi Ucraina.
Sportivii cei mai medaliaţi sunt: ruşii Andrei Lavrov (3, 0, 1 — 4), Vasili Kudinov (2, 0, 1 — 3) şi Aleksandr Tucikin (2, 0, 1 — 3), croatul Venio Losert (2, 0, 1 — 3) şi ucraineanca Larisa Karlova (2, 0, 1 — 3).
România a fost prezentă la opt ediţii ale Jocurilor Olimpice, în 1936, 1972, 1980, 1984, 1992 (doar la masculin), 1976 (la masculin şi feminin), 2000, 2008 (doar la feminin). A cucerit medalia de argint cu echipa masculină la JO de la Montreal 1976 în următoarea componenţă: Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Cezar Drăgăniţă, Alexandru Folker, Mircea Gabrovschi, Cristian Gaţu, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiţă Licu, Nicolae Munteanu, Cornel Penu, Werner Stockl, Constantin Tudosie, Radu Voina. .
De asemenea, România a mai obţinut trei medalii de bronz la: Los Angeles 1984 (echipa: Mircea Bedivan, Dumitru Berbece, Iosif Boroş, Alexandru Buligan, Gheorghe Covaciu, Gheorghe Dogărescu, Marian Dumitru, Cornel Durău, Alexandru Folker, Nicolae Munteanu, Vasile Oprea, Adrian Simion, Vasile Stângă, Neculai Vasilca, Maricel Voinea); Moscova 1980 (echipa: Ștefan Birtalan, Iosif Boroş, Adrian Cosma, Cezar Drăgăniţă, Marian Dumitru, Cornel Durău, Alexandru Folker, Claudiu Ionescu, Nicolae Munteanu, Vasile Stângă, Lucian Vasilache, Neculai Vasilca, Radu Voina, Maricel Voinea); Munchen 1972 (echipa: Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Marin Dan, Alexandru Dincă, Cristian Gaţu, Gheorghe Gruia, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiţă Licu, Cornel Penu, Valentin Samungi, Simion Schobel, Werner Stockl, Virgil Tale, Constantin Tudosie, Radu Voina).
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012, turneul de handbal masculin a fost câştigat de Franţa, pe locurile doi şi trei clasându-se Suedia şi Croaţia. Echipa Franţei a fost formată din Jérôme Fernandez, Didier Dinart, Xavier Barachet, Guillaume Gille, Bertrand Gille, Daniel Narcisse, Guillaume Joli, Samuel Honrubia, Daouda Karaboué, Nikola Karabatic, Thierry Omeyer, William Accambray, Luc Abalo, Cédric Sorhaindo şi Michaël Guigou.
La femei, aurul olimpic a fost luat de Norvegia, pe locurile doi şi trei situându-se Muntenegru şi Spania. Echipa Norvegiei a fost formată din următoarele jucătoare: Kari Aalvik Grimsbo, Ida Alstad, Heidi Loke, Tonje Nostvold, Karoline Dyhre Breivang, Kristine Lunde-Borgersen, Kari Mette Johansen, Marit Malm Frafjord, Linn Jorum Sulland, Katrine Lunde Haraldsen, Linn-Kristin Riegelhuth Koren, Goril Snorroeggen, Amanda Kurtovic şi Camilla Herrem.(Text: Agerpres, Foto: zimbio.com)
