Spania este, potrivit celor mai recente statistici ale Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (2015), publicate pe site-ul oficial www.oiv.int., cea mai mare ţară cultivatoare de viţă-de-vie din lume, cu o suprafaţă de 1,021 milioane hectare.
Producţia anuală de vin depăşeşte puţin 37 milioane de hectolitri, ceea ce o clasează pe locul al III-lea în topul ţărilor producătoare de vin, după Italia şi Franţa.
Viile au un istoric îndelungat în Peninsula Iberică, viţa-de-vie fiind adusă aici înainte de cucerirea romană, de către navigatorii fenicieni, apoi de către greci, notează oenologul Mihai Macici în cartea ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”. Multe dintre vii au fost defrişate, apoi, de către arabi, dar viticultura s-a refăcut ulterior, ocupând un loc foarte important în agricultura spaniolă.
Cu toate că Spania se bucură, în linii mari, de o climă favorabilă culturii viţei-de-vie, randamentele nu sunt foarte mari. Acest fapt se datorează climatului secetos din anumite regiuni, dar şi solului arid. Influenţa Oceanului Atlantic şi a Mării Mediterane creează condiţii climatice diferite de la o zonă la alta, arată prof.dr. Constantin Țârdea şi prof.dr. Liviu Dejeu, în cartea ”Viticultură”. Astfel, în partea de sud şi de est, clima este mediteraneeană, cu veri calde şi secetoase, ierni blânde şi ploioase, în nord-est, clima este oceanică, cu precipitaţii bogate, iar în partea centrală, clima este continentală.
Suprafaţa viticolă a Spaniei cuprinde şase mari zone. În nord, se află regiunile viticole Rioja, Navarra, Aragon; în centru, Castillia-La Mancha; în est, Catalonia, Valencia şi Murcia; în nord-est, Galicia; în sud, Andaluzia, la toate acestea adăugându-se Insulele Baleare.
Cea mai întinsă regiune viticolă spaniolă este Castillia-La Mancha, în care se obţine aproape jumătate din producţia totală de vin a ţării. Aici se produc, în primul rând, vinuri albe, pe primul loc în sortiment fiind soiul Airen, dar în ultima perioadă tot mai importantă a devenit producţia de vinuri roşii şi rozé, din soiuri precum Cencibel, Moravia sau Garnacha.
În nordul Spaniei, se întind regiunile viticole Rioja, Navarra şi Aragon. Prima dintre acestea, Rioja, îşi trage numele de la cel al unui râu mic care străbate această zonă, Rio Oja. Este o regiune celebră pentru calitatea înaltă a vinurilor roşii, produse aici din soiurile Tempranillo şi Garnacha. De altfel, obţinerea unor vinuri de o calitate atât de bună în Rioja se datorează şi puternicei influenţe franceze, manifestată îndeosebi prin aplicarea metodei de maturare a vinurilor roşii în baricuri, originară din Bordeaux.
Regiunea viticolă Navarra, situată mai la nord de Rioja, este celebră pentru obţinerea vinurilor roşii şi rozé, acestea din urmă fiind unele dintre cele mai apreciate vinuri rozé spaniole, iar în Aragon, la est de Navarra, se produc vinuri roşii de Garnacha, Tempranillo şi Moristel şi vinuri albe pe bază de Macabeo şi Viura.
Vinurile spaniole de mare celebritate rămân, însă, Jerez şi Malaga, ambele obţinute în regiunea viticolă a Andaluziei, care se bucură de un climat deosebit de favorabil, cu ploi rare şi temperaturi moderate pe perioada verii. Andaluzia este cea mai însorită regiune viticolă spaniolă din zona litorală atlantică.
Vinurile de Jerez, cunoscute şi sub denumirile de Xeres şi Sherry, se obţin în sud-vestul Spaniei, din soiurile Palomino de Jerez, Palomino Fino şi Pedro Ximenez. Aceste vinuri sunt unice în lume prin caracteristicile lor de compoziţie şi organoleptice, făcând parte din categoria vinurilor speciale, obţinute prin adaos de alcool.
Renumele vinului de Jerez se datorează şi negustorilor britanici, care l-au comercializat, făcând din el vinul preferat al elitei londoneze. Însuşi marele dramaturg William Shakespeare savura acest vin ori de câte ori avea ocazia, iar în opera sa se găsesc numeroase referiri la vinurile Sherry, notează site-ul www.sherry.wine.
Vinurile de Jerez sunt obţinute printr-o tehnologie aparte, constând în maturarea vinurilor sub o peliculă de drojdii. Dar, întregul proces de producere a vinului este supus unui adevărat ritual, încă de la prelucrarea strugurilor, ritual ce se mai respectă şi în zilele noastre îndeosebi în gospodăriile mai mici. Astfel, după ce sunt culeşi, strugurii sunt aşezaţi pe rogojini pentru a se usca la soare, iar noaptea sunt acoperiţi cu rogojini din fibre ierboase, pentru a-i proteja de rouă, scrie Giuseppe Sicheri în cartea ”Vinurile lumii”.
Apoi, strugurii sunt separaţi de ciorchine şi zdrobiţi cu picioarele într-un vas de piatră, călcătorii de struguri fiind încălţaţi cu nişte pantofi din piele prevăzuţi cu nişte gheare, pentru a nu strivi prea tare părţile solide. Această operaţiune durează circa 12 ore, de la miezul nopţii, până la miezul zilei. Mustul este pus în butoaie de stejar şi lăsat la fermentare.
Butoiul, însă, nu se umple decât în proporţie de 90%, lăsând astfel loc aerului. La suprafaţa vinului se formează o peliculă subţire de drojdii, care fereşte vinurile de oxidare, favorizând, totodată, dezvoltarea unor însuşiri particulare de aromă şi de gust caracteristice acestora. Se obţine, astfel, un vin de bază sec, cu o tărie alcoolică de 11,5-12% vol., care, prin adaos de alcool, se aduce la 15,5% vol., în cazul tipului de vin Fino şi de 18% vol, pentru tipul de vin Olorosso.
Malaga, cel de-al doilea vin spaniol de mare celebritate, se obţine în regiunea viticolă Malaga, situată pe Costa del Sol, în apropierea Mării Mediterane. Vinurile de Malaga sunt dulci, bogate în alcool şi se obţin din soiurile Pedro Ximenez şi Moscatel.
Pentru prepararea lor, se porneşte de la câteva vinuri — materie primă, cum ar fi vinurile ”tierno”, ”maestro” şi ”dulce”, notează oenologul Mihai Macici. ”Tierno” se obţine din struguri de Pedro Ximenes supramaturaţi pe butuc sau întinşi la soare, cu o tărie alcoolică de 15,5-16% vol. şi cu un conţinut bogat de zahăr. ”Maestro” se obţine prin alcoolizarea mustului până la 7% vol., urmată de fermentare şi de alcoolizarea definitivă până la 16% vol,, cu un conţinut în zahăr de minim 190 g/l, iar ”dulce”, un alt partener folosit în producerea vinurilor de Malaga, se obţine prin alcoolizarea mustului de până la 5% vol, cu un conţinut în zahăr de cel puţin 50 g/l.
Diferitele tipuri de vin de Malaga se obţin prin amestecul acestor trei componente, la care se adaugă aşa-numitul ”arrope”, un must concentrat obţinut prin încălzire pe foc, în cazane cu fund dublu, până ce scade la o treime din volum. Vinurile de Malaga obţinute sunt, de regulă, vinuri dulci, cu o tărie alcoolică cuprinsă între 15 şi 20% vol.
Spania este o ţară cu tradiţie şi în ceea ce priveşte cultura strugurilor de masă, cei mai valoroşi fiind obţinuţi în Andaluzia, Valencia şi Murcia. Soiurile de struguri pentru masă sunt, însă, cultivate la scară mai redusă faţă de cele de struguri pentru vin. (Text: Agerpres, Foto: winefolly.com , Video: youtube.com)
