Dihorul, cunoscut până nu de mult doar ca un prădător, a devenit în ultima vreme animalul de companie preferat de mulţi iubitori de animale. Dihorul face parte din familia Mustela putorius, fiind un carnivor de mici dimensiuni răspândit în aproape toată Europa, nordul Africii şi Asia occidentală.
Singura subspecie domesticită este Mustela putorius furo, celelalte specii la maturitate devenind nervoase şi irascibile. Nu se cunoaşte cu exactitate când a fost domesticit dihorul. O estimare situează acest proces înainte de anul 1500 î.e.n., despre care se crede că a fost asemănător cu cel al pisicii. El a fost folosit pentru vânătoarea de iepuri de câmp.
Dihorul are un corp subţire şi flexibil, cu picioare scurte adaptate la mişcări rapide. Capul este mic, lat şi turtit cu urechi mici şi rotunde. Lungimea trupului fără coadă este de 30-50 cm, iar lungimea cozii poate ajunge la 20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcţie de sex; un dihor mascul la maturitate depăşeşte în general un kilogram, în schimb o femelă cântăreşte la maturitate de la 650 grame şi până într-un kilogram.
Culoarea blănii variază între cenuşiu, maro sau bej pe spate cu lăbuţele şi burta de culoare neagră. În jurul botului şi în vârful urechilor prezintă nişte dungi albe. Cel mai dezvoltat dintre simţuri este mirosul, urmat de auz şi vedere. Dihorul domesticit trăieşte 10-15 ani.
În cazul dihorilor domestici, mulţi dintre aceştia au glandele perianale excizate, dar acest fapt nu înlătură degajarea de miros specific dihorilor din cauză că în perioada de împerechere degajează mirosul prin mai multe alte glande situate la baza cefei, precum şi în alte părţi ale corpului. Aceste glande servesc animalelor pentru protecţia blănii.
În ciuda faptului ca au un miros specific, nu este indicat să fie îmbăiat mai des de 4-5 ori pe an. Trebuie învăţat de pui unde anume are voie să-şi facă nevoile, în caz contrar va alege cel mai apropiat colţ. Poate fi învăţat să-şi facă nevoile la litieră, folosind nisip pentru pisici. Activităţile de îngrijire sunt aproape la fel ca la orice animal: trebuie curăţate urechile periodic, periată blana şi scurtate unghiile. Trebuie controlaţi de către veterinar şi vaccinaţi.
Un aliment ideal pentru dihori ar trebui alcătuit din 32-38% proteine şi 15-20% grăsimi, întotdeauna de origine animală. Este indicat să consume numai preparate din carne de pasăre sau pește.
Carnea şi preparatele din carne de porc sunt nocive pentru ei. Le plac de asemenea dulciurile, precum stafidele sau untul de arahide, dar acestea trebuie date cu măsură datorită faptului că zaharurile provoacă tulburări în metabolismul lor, iar fructele trebuie decojite Pentru ca blăniţa lor să fie lucioasă şi sănătoasă, este indicat să consume săptămânal câte un ou.
Dihorul doarme între 14 şi 18 ore, dar când este treaz e foarte vioi, explorând mereu ce e nou. Perioada cea mai activă a dihorilor este dimineaţa şi seara. Ei îşi adaptează activităţile în funcţie de programul stăpânului. Le place să se joace cu stăpânii, jocurile lor fiind foarte asemănătoare cu ale pisicilor.
Dimensiunile unei cuşti ideale pentru un dihor sunt: 120 cm x 60 cm x 60 cm. Dihorilor le plac mult cuştile etajate, cu rampe de acces între etaje. Ei trebuie să petreacă un timp şi în afara cuşti pentru a-şi consuma energia. Se adaptează foarte bine mersului în lesă dar e nevoie de răbdare. La fel ca în cazul altor animale mici, dihorii sunt foarte sociabili cu alte animale însă trebuie obişnuiţi din perioada când sunt pui. Jucăuşi, agili şi curioşi devin animale de companie fascinante atunci când sunt bine îngrijiţi, oferind momente inedite de relaxare.(Text: Agerpres, Foto: wallpapers.free-review.net, agerpres.ro, Video: youtube.com)
