Sfântul Scaun sărbătoreşte ziua naţională la 13 martie (data alegerii actualului suveran pontif – Papa Francisc). Sfântul Scaun este o entitate recunoscută în raporturile internaţionale, cu autoritate spirituală şi universală, subiect suveran de drept internaţional, de caracter religios şi moral.
Subiectul care intră în contact cu alţi actori ai vieţii internaţionale este Sfântul Scaun, iar nu Biserica Catolică în calitate de comunitate de credincioşi, şi nici Statul Cetăţii Vaticanului.
Statul Cetăţii Vaticanului a luat naştere în urma Acordurilor de la Palatul Laterano stipulate între Sfântul Scaun şi Italia la 11 februarie 1929.
Cetatea Vaticanului asigură o bază fizică/teritorială minimă Sfântului Scaun. Situată în partea de vest a Romei (Vaticanus Ager), cuprinde Bazilica Sf. Petru, palatele şi grădinile Vaticanului (0,44 hectare şi aproximativ 800 rezidenţi). Autoritatea efectivă a Statului Vatican se exercită pe 142 kmp. Piaţa Sf. Petru este supusă dreptului internaţional, trebuind să fie permanent accesibilă publicului; ea se află sub paza poliţiei italiene.
Întregul Stat al Cetăţii Vaticanului este înscris, la cererea sa, din ianuarie 1960, în Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială, creat prin Convenţia internaţională asupra protecţiei bunurilor culturale, semnată la Haga, la 14 mai 1954. Cetatea Vaticanului are o puternică semnificaţie culturală, clădiri precum Bazilica Sfântul Petru şi Capela Sixtină găzduiesc o parte din cele mai frumoase opere de artă din lume.
Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, în latină Sacellum Sixtinum/Aedicula Sixtina) a fost construită între anii 1472 şi 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele. Capela aflată în dreapta Bazilicii Sfântul Petru este locul unde se ţin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă şi este renumită datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.
Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime şi 13,41 metri lăţime. Înălţimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereţii laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Capela are două părţi: una rezervată ceremoniilor religioase, şi alta pentru credincioşi.
Planurile arhitectonice aparţin lui Baccio Pontelli, iar lucrările de construcţie au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de’ Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 şi a fost dedicat Fecioarei Maria.
Picturile de pe pereţii laterali au fost executate de marii artişti ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli. Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecţionate după conceptul medieval de împărţire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii până la primirea celor zece porunci (primirea Tablelor Legii de către Moise, pe Muntele Sinai), a doua de la Moise până la naşterea lui Iisus Hristos, a treia fiind epoca creştinismului.
În 1508, papa Iuliu al II-lea i-a încredinţat lui Michelangelo pictarea plafonului, care iniţial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512). Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârşită cuprindea peste 300 de figuri pe o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi. Frescele au fost sfinţite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în anul 1512. Capela a fost renovată între 1981 şi 1994.
În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi”, pe care o termină după şase ani, în 1541. Tema capătă dimensiuni uriaşe, fresca înfăţişând figuri şi scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului. La 31 octombrie 1541, pictura este dezvelită cu mult fast însă autorităţile bisericeşti şi opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate şi blasfemie.
Drept urmare se organizează o campanie denumită „Campania frunzelor de viţă” pentru acoperirea organelor genitale, acţiune ce va avea loc după moartea lui Michelangelo şi va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1565. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din secolul al XX-lea, aspectul original a fost refăcut în cea mai mare parte.(Text: Agerpres, Foto: smartway-travel.com, commons.wikimedia.org, i.telegraph.co.uk, pippins.me.uk, Video: youtube.com)
