Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este prăznuită de Biserica Ortodoxă în 6 decembrie.
S-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit în timpul unei molime, iar Sfântul Nicolae a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae şi era episcop al cetăţii. De mic copil a primit o aleasă creştere, sub îndrumarea unchiului său urmând cursurile celor mai vestite şcoli ale epocii.
Iubind virtutea, viaţa curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
Deoarece predica cu mult zel credinţa în Iisus Hristos, a fost întemniţat în timpul persecuţiilor decretate de împăraţii romani Diocleţian şi Maximilian. Odată cu biruinţa lui Constantin cel Mare asupra lui Maxenţiu şi cu Edictul de la Milan din 313, care acorda libertate deplină creştinismului, au fost eliberaţi toţi cei întemniţaţi pentru mărturisirea lui Hristos. Sfântul Nicolae s-a întors la slujba sa din cetatea Mirelor.
Alături de alţi Părinţi ai Bisericii, a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al credinţei creştine împotriva preotului Arie, care vedea în Hristos o simplă creatură a Tatălui, şi nu pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi.
Tradiţia păstrează cu evlavie pomenirea unor fapte minunate săvârşite de Sfântul Nicolae: salvarea de la moarte a trei bărbaţi condamnaţi fără vină de un slujbaş imperial, aducerea unor ajutoare neaşteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârşi nelegiuiri pentru a-şi câştiga pâinea şi multe altele. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătăţii cu care era înzestrat Sfântul Nicolae şi obiceiului său de a ajuta pe cei nevoiaşi.
Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veşnice în anul 345, fiind îngropat în biserica episcopală.
Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei. Ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087.
Ridicarea sfintelor moaşte din Mira s-a făcut în condiţiile în care cetatea a intrat sub stăpânire otomană, stăpânire care începea de la Herson până la Antiohia şi Ierusalim, fiind pustiite în aceste ţinuturi toate cetăţile, satele, bisericile şi mănăstirile.
Ajunse la Bari, moaştele au fost aşezate în biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, care era lângă mare. Iar cei care le-au adus au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-şi găsească odihna veşnică. Construcţia Catedralei Sfântului Ierarh Nicolae (Basilica di San Nicola) a început în anul 1089 şi a durat până în anul 1197. Aici au fost mutate cinstitele moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae.
Catedrala „Sfântul Nicolae ” din Bari este, în prezent, un important centru de pelerinaj, atât pentru italieni, cât şi pentru creştinii ortodocşi din estul Europei.
Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află însă în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ultima ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Înainte de anul 1707, atunci când a fost biserica sfinţită în zilele voievodului Constantin Brâncoveanu, exista o altă biserică, mai veche, cu acelaşi hram, Sfântul Gheorghe. În jurul anului 1599, voievodul întregitor de neam Mihai Viteazul (1593-1601), împreună cu soţia sa, Doamna Stanca, au dăruit aici moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, primite în dar de la cardinalul de Bari prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru faptul că Mihai Viteazul era un apărător al creştinătăţii europene întregi.
Documente istorice de la sfârşitul secolului al XVI-lea amintesc de acea biserică veche, renumită mai ales prin moaştele ce le păstrează şi astăzi: „mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) mitropolitul Eftimie”. (Text: Agerpres, Foto: doxologia.ro, sfantulgheorghenou.ro)
