Sarmalele şi Babicul de Buzău

sarmale-picanteSarmalele şi Babicul de Buzău sunt două preparate picante vechi de câteva secole, specifice zonei de la Subcurbura Carpaţilor.

„În general, la Buzău se mănâncă mai picant, încât un turist mucalit a tras concluzia că buzoienii sunt mai «iuţi», ambele reţete fiind pe cât de picante, pe cât de gustoase”, a declarat preşedintele filialei Buzău a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), Cristina Partal.

Potrivit acesteia, reţeta sarmalelor de Buzău păstrează în mare parte ingredientele de bază de pe tot teritoriul României, numai că localnicii au adăugat bulionul de ardei de la sârbii grădinari.

Ingredientele pentru prepararea sarmalelor de Buzău sunt carnea tocată de porc, dar se poate adăuga şi carne de vită pentru ca acestea să fie mai puţin grase, ceapă, orez, afumătură, foi de varză murată, sare, piper, ardei iute, crenguţe de cimbru. Modul de preparare este cel clasic: se căleşte ceapa tăiată cubuleţe, se adaugă şi orezul. Toată compoziţia se amestecă împreună cu carnea tocată, se împăturesc sarmalele şi se pun la fiert etc.

Un alt preparat, Babicul de Buzău, este specific grădinarilor sârbi şi bulgari din zonă, dar şi românilor din judeţ.

„Babicul este pregătit iarna, dar este folosit în hrana de zi cu zi abia primăvara, când începe lucrul la grădină, babicul fiind singurul produs care «ţinea» pe căldură, până vara târziu”, a mai spus Cristina Partal.

Ingrediente folosite la Babicul de Buzău sunt carnea de porc, dar se poate adăuga şi carne de vită pentru a scurta timpul de uscare, ardei iute roşu tocat, bulion de ardei preparat după reţeta sârbilor grădinari, sare, maţ de vită. Pentru bulionul de ardei se folosesc numai ardei kapia, care se lasă la „putrezit” într-un sac, timp de o săptămână. Când începe să se scurgă zeama din ardeii kapia, aceştia se dau prin ciur şi se obţine o pastă concentrată.

Babicul se prepară astfel: carnea se toacă „mare”, se adaugă toate ingredientele de mai sus, se frământă compoziţia de mai multe ori, de-a lungul a două zile. Se umple maţul de vită fără să se lase goluri de aer. Se „calcă” apoi cu sticla pentru aplatizarea şi pentru eliminarea eventualelor goluri. Se lasă la zvântat şi apoi se afumă. (Text: Agerpres, Foto: fitbody.ro)