Republica Italiană, cu o suprafaţă de 301.338 kmp, şi o populaţie de 61.680.122 locuitori (estimare iulie 2014), sărbătoreşte la 2 iunie, Ziua Naţională. În 1946, s-a stabilit prin referendum abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii.
Istoria Italiei are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte dezvoltarea culturală şi socială a lumii mediteraneene.
Această parte a lumii a fost dominată pe rând de civilizaţia etruscă, greacă şi romană, şi apoi de Evul Mediu, cu epocile „Comunelor” şi principatelor. Umanismul şi Renaşterea, succesiv, au contribuit în mod definitoriu la formarea spiritualităţii europene.
Italia a devenit stat-naţiune în 1861, când cea mai mare parte a statelor Peninsulei au fost unite de regele Victor Emanuel al II-lea din dinastia de Savoia. O contribuţie însemnată la unificarea Italiei au avut-o contele Camillo Benso di Cavour, primul ministru al regatului, şi generalul Giuseppe Garibaldi. Roma a rămas încă un deceniu capitală a Statului Papal, devenind parte a Regatului Italiei la 20 septembrie 1870, data unificării complete a Italiei.
Italia a participat alături de Antantă în Primul Război Mondial. Mai târziu, dictatura fascistă a lui Benito Mussolini, instaurată în 1922, a condus la o alianţă dezastruoasă cu Germania nazistă şi Japonia (Axa Berlin-Roma-Tokyo) şi la înfrângerea Italiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 2 iunie 1946, s-a stabilit prin referendum abolirea monarhiei şi proclamarea republicii. La 1 ianuarie 1948 a fost adoptată noua constituţie republicană.
Ca centru al vastului Imperiu Roman, peninsula italică a moştenit un patrimoniu arheologic, cultural şi literar uriaş. Mai mult decât atât, a fost leagănul Umanismului medieval şi al Renaşterii. Gândirea politică, filosofia şi arta europeană s-au dezvoltat considerabil datorită contribuţiei unor personalităţi marcante precum Niccolo Machiavelli, Dante Alighieri, Petrarca, Leonardo da Vinci, Galileo Galilei, Botticelli, Michelangelo, Rafael, Caravaggio, Verdi, Puccini şi mulţi, mulţi alţii.
Situată pe malul fluviului Tibru, în partea centrală a ţării, Roma este capitala Italiei şi are o populaţie de 3.697.000 de locuitori (2014). Roma, cunoscută şi sub denumirea de Caput mundi (Capitala lumii), Citta Eterna (Oraşul etern) sau, pur şi simplu, l ‘Urbe (Oraşul), este o capitală europeană modernă şi cosmopolită. Întregul centru istoric al Romei se află sub protecţia patrimoniului mondial UNESCO.
Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus şi Remus în anul 753 î.Hr., dar mai multe dovezi arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la aşezările pastorale aflate pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, şi care au stat la baza noului oraş în secolul VIII î.Hr. Roma istorică, întinsă pe cele şapte coline, a fost locuită încă din Epoca Bronzului (cca 1500 î.Hr.), iar cetatea a fost politic unificată pe la începutul secolului VI î.Hr. A fost capitala Imperiului Roman.
Romanii au cucerit treptat Peninsula Italică, şi-au extins dominaţia în tot bazinul Mării Mediterane, lărgindu-şi imperiul până în Europa continentală. Sub conducerea lui Pompei şi a lui Iulius Caesar, influenţa Romei s-a extins până în Siria, Ierusalim, Cipru şi Gallia.
După bătălia de la Actium, toate teritoriile romane au fost controlate de Octavianus (Augustus), primul împărat roman. Fiind capitală imperială, Roma avea să devină locul unor clădiri publice splendide, palate, temple, băi publice, teatre şi stadioane. A atins punctul culminant al măreţiei şi al populaţiei antice la sfârşitul primului secol şi începutul celui de-al doilea d.Hr. A rămas capitala Imperiului Roman până în momentul în care împăratul Constantin cel Mare a creat încă una la Constantinopol (în prezent, Istanbul), în 330 d.Hr..
Până la sfârşitul sec. VI, protecţia oraşului a fost în mâinile Bisericii Catolice care a obţinut controlul total abia în secolul XV. Oraşul a înflorit în timpul Renaşterii şi a fost capitala statelor Papale şi a Papalităţii. În 1870 a devenit capitala Italiei unite. A fost transformată într-o capitală modernă în anii 1920-1930, fiind centrul administrativ, cultural şi de transport al Italiei.
Printre monumentele istorice cele mai faimoase ale Romei şi Italiei, deopotrivă, se numără Colosseumul şi Columna lui Traian. „Il Colosseo” era cunoscut în antichitate sub numele de Amphiteatrum Flavium şi a fost ridicat între 70-82 d.Hr., în timpul domniei împăraţilor Vespasian şi Titus din familia Flavia.
Termenul Colosseum a început să fie utilizat după secolul VIII d.Hr., datorită mărimii şi capacităţii sale impresionante (50.000 de spectatori). Spre deosebire de amfiteatrele mai vechi, care erau aproape toate săpate în deal pentru a fi mai rezistente, Colosseumul este o structură de piatră şi beton de sine stătătoare, de formă ovală, susţinută de coloane. A fost scena luptelor dintre gladiatori, dar şi a luptelor dintre oameni şi animale.
Colosseumul a fost avariat de incendii provocate de fulgere şi a fost distrus de cutremure în perioada medievală, dar cel mai rău a fost devastat de vandali. În anii 1990 au început lucrări de restaurare, iar, în 2000, Colosseumul a găzduit pe scenă o serie de piese de teatru, primele spectacole cu public după 1.500 de ani. O nouă serie de lucrări de restaurare au început în 2013. Colosseumul fost declarat monument istoric încă din 1744 printr-un edict papal.
Columna lui Traian este un monument artistic de prim ordin, o mărturie a geniului artiştilor romani sau greco-romani de la începutului secolului II d.H. Monumentul inaugurat la 13 mai 113, a fost construit de arhitectul Apolodor din Damasc, la ordinul Senatului roman, fiind celebru pentru imaginile, sculptate în relief, înfăţişând cele două războaie dacice purtate de împăratul Traian (101-102 d.H. şi 105-106 d.H.). Coloana se înalţă deasupra unui soclu cu latura de 5,48 m şi e construit din patru rânduri de câte două blocuri mari de piatră.
Pe acest soclu se înalţă fusul, compus din 19 tamburi uriaşi din marmură de Carrara; din ei, 17 sunt împodobiţi cu reliefuri, unul în formă de cunună de lauri, serveşte drept bază pentru fusul coloanei, iar ultimul drept bază pentru capitelul ei Doric. Înălţimea totală a Columnei Traiane, fără statuie, este de 39,83 m. Banda sculptată are o lungime de 200 m; pe ea sunt reprezentate 124 de episoade din războaiele dacice şi peste 2.500 de figuri.
Basoreliefurile Columnei prezintă detalii importante despre îmbrăcăminte, armament, fortificaţii, harnaşament, şi mai ales despre figurile personajelor. O copie în mărime naturală a Columnei, realizată între anii 1939-1943, se află expusă din 1972 în lapidariumul Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Alte obiective turistice în Roma: Bazilica Santa Maria Maggiore, Bazilica Sf. Petru, Capela Sixtină, Fontana di Trevi, Pantonul, Fontana dei Fiori, Forul lui Augustus şi Forul lui Traian, Arcul lui Costantin, Piazza Venezia, Piazza Navona, Muzeul Capitoliului, Capitoliul, Palatul Montecitorio, Forul Imperial, Forumul Roman, Bazilica Santa Francesca Romana, Piazza di Spagna, Bazilica şi Piaţa Trinita dei Monti. (Text: Agerpres, 206tours.com, wp.com, nationalgeographic.com, Video: youtube.com)