Valul mişcărilor naţionale de la începutul secolului al XIX-lea au inaugurat perioada numită Risorgimento (în italiană, renaştere naţională), când între 1815 şi 1870, majoritatea teritoriului Italiei a fost unificat, Sicilia şi Sardinia fiind anexate în 1861.
Unificarea Italiei s-a produs în jurul Regatului Piemontului, condus de dinastia de Savoia, cu capitala la Torino. Arhitecţii acestui proces, care s-a produs în mai multe etape, au fost regele Victor Emanuel al II-lea din dinastia de Savoia (1849-1878) şi primul ministru Camillo Cavour (din 1852).
În urma războiului franco-piemontezo-austriac (1859), Lombardia s-a unit cu Piemontul, iar ”cămăşile roşii” ale lui Garibaldi au eliberat Sicilia şi Italia de Sud (1860-1861), astfel încât Victor Emanuel al II-lea s-a proclamat, în 1861, rege al Italiei.
Rămâneau în afara statului italian Veneţia, deţinută de habsburgi şi Roma, capitala Statului papal apărat de francezi. În 1866, când a izbucnit războiul dintre Prusia şi Austria, Italia s-a aliat cu Prusia şi în urma victoriei asupra Austriei, Regatul Italian a obţinut Veneţia.
Unificarea Italiei s-a încheiat în 1870, când trupele franceze s-au retras din Roma. În acest context, Roma a fost proclamată, la 3 februarie 1871, capitala statului italian.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Roma s-a dezvoltat rapid din punct de vedere industrial şi urbanistic. În urma Primului Război Mondial, chiar dacă Italia s-a aflat printre naţiunile victorioase, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini. Prin ”marşul asupra Romei” (oct. 1922), Benito Mussolini a devenit şeful guvernului, instaurând regimul fascist, regele rămânând doar nominal şef al statului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Roma a fost afectată de bombardamente şi de ocupaţia nazistă (1943), fiind eliberată de trupele aliaţilor în 4 iunie 1944.
Unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii, Roma a fost întemeiată, conform legendei, de gemenii Romulus şi Remus în anul 753 î.Hr., dar mai multe dovezi arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la aşezările pastorale aflate pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, şi care au stat la baza noului oraş în secolul al VIII-lea î.Hr.
Roma istorică, întinsă pe cele şapte coline, a fost locuită încă din Epoca Bronzului (cca 1500 î.Hr.), iar cetatea a fost politic unificată pe la începutul secolului al VI-lea î.Hr, potrivit volumului ”Enciclopedia Universală Britanica” (2010). A fost capitala Imperiului Roman.
Romanii au cucerit treptat Peninsula Italică, şi-au extins dominaţia în tot bazinul Mării Mediterane, lărgindu-şi imperiul până în Europa continentală. Sub conducerea lui Pompei şi a lui Iulius Caesar, influenţa Romei s-a extins până în Siria, Ierusalim, Cipru şi Gallia.
După bătălia de la Actium, toate teritoriile romane au fost controlate de Octavianus (Augustus), primul împărat roman. Fiind capitală imperială, Roma avea să devină locul unor clădiri publice splendide, palate, temple, băi publice, teatre şi stadioane. A atins punctul culminant al măreţiei şi al populaţiei antice la sfârşitul secolul I şi începutul celui de-al II-lea. A rămas capitala Imperiului Roman până în momentul în care împăratul Constantin cel Mare a creat încă una la Constantinopol (în prezent, Istanbul), în 330 d.Hr.
Până la sfârşitul secolului al VI-lea, protecţia oraşului a fost în mâinile Bisericii Catolice, care a obţinut controlul total abia în secolul al XV-lea. Invaziile barbare din secolele al V-lea şi al VI-lea au distrus Imperiul Roman de Apus. Fragmentarea politică a Italiei a durat timp de mai multe secole, fără a diminua însă impactul său asupra culturii europene, mai ales în perioada Renaşterii, când Roma a fost capitala Statelor Papale şi a papalităţii.
Între secolele al XV-lea şi al XVIII-lea, teritoriile italiene s-au aflat sub dominaţia Franţei, a Sfântului Imperiu Roman, a Spaniei şi Austriei. Odată cu încheierea epocii napoleoniene, în 1815, Italia a redevenit o grupare de state independente.
În Roma, a cărei istorie se întinde pe o perioadă de peste 2 700 de ani, se găsesc laolaltă vestigii din epoca antică, biserici medievale, dar şi monumente din secolul al XX-lea.
Unul dintre cele mai vizibile edificii din întregul oraş, situat între Piaţa Veneţia şi Dealul Capitoliului, este monumentul consacrat Regelui Victor Emanuel al II-lea, artizanul unificării Italiei în secolul al XIX-lea. Construcţia întregului monument a început în 1911 şi s-a încheiat în 1935.
Cel mai impresionant edificiu roman rămâne Colosseumul-ul (Il Colosseo) cunoscut în antichitate sub numele de Amphiteatrum Flavium. Edificiul a fost ridicat între anii 70-82 d.Hr., în timpul domniei împăraţilor Vespasian şi Titus din familia Flavia. Termenul Colosseum a început să fie utilizat după secolul al VIII-lea, datorită mărimii şi capacităţii sale impresionante (50 000 de spectatori), fiind scena luptelor dintre gladiatori.
Alte edificii faimoase ale Romei: Lupa Capitolina — celebra statuie a lupoaicei hrănindu-i pe cei doi gemeni, Romulus şi Remus — simbol al Romei; Columna lui Traian a fost inaugurată la 13 mai 113, fiind realizată de arhitectul Apolodor din Damasc, celebră pentru imaginile, sculptate în relief, înfăţişând cele două războaie dacice purtate de împăratul Traian (101-102 d.Hr. şi 105-106 d.Hr.); clădirea Panteonului datează din anul 125 î.Hr. fiind un templu închinat zeităţilor greceşti, care a devenit, în timp, biserică a creştinilor — „Biserica Sfânta Fecioară Maria şi Toţi Martirii” şi este cea mai completă structură antică din oraş; Fântâna Trevi sau Fontana di Trevi este cea mai mare şi mai faimoasă fântână barocă din Italia, cu 25 de metri înălţime şi 19 metri în diametru; Forumul Roman era centrul vieţii în Roma imperială, din care astăzi se mai văd resturi de arce, temple şi bazilice; Bazilica Sf. Petru construită la ordinul împăratului Constantin, primul împărat creştin al Romei; Arcul lui Constantin a fost ridicat în onoarea victoriei armatei lui Constantin de la Podul Milvian din anul 312 d.Hr., ce a adus pacea în Imperiul Roman. Arcul ce a fost finalizat în anul 314 d.Hr. este înalt de 21 de metri şi este bogat decorat, păstrându-se foarte bine până în ziua de astăzi. (Text: Agerpres, Foto: 206tours.com, wp.com, nationalgeographic.com, Video: youtube.com)
