Republica Uzbekistan sărbătoreşte Ziua naţională la 1 septembrie, marcând, astfel, aniversarea proclamării independenţei, în anul 1991.
Repere geografice
Uzbekistan este situat în Asia Centrală, învecinându-se cu Kazahstan la vest şi la nord, cu Kârgâzstan şi Tadjikistan la est şi cu Afganistan şi Turkmenistan la sud, respectiv sud-vest.
Cu o suprafaţă de 447.400 km pătraţi şi o populaţie de 29,2 milioane de locuitori (estimare 2015), potrivit site-ului oficial al Ministerului Afacerilor Externe, Uzbekistanul cuprinde Republica Karakalpakstan, precum şi 12 regiuni: Andijan, Buhara, Djizak, Kaşkadarinsk, Navoi, Namangan, Samarkand, Surhandarinsk, Sârdaria, Taşkent, Fergana, Horezm.
Desfăşurându-se între râurile Amu Darya şi Syr Darya, teritoriul ţării reprezintă o combinaţie deosebită între relieful de câmpie şi cel abrupt, notează site-ul www.advantour.com. Zona de câmpie se întinde în sud-vestul şi în nord-vestul ţării, mare parte a teritoriului acestui stat aflându-se în limitele marii depresiuni a Turanului, ce cuprinde, în Uzbekistan, platoul deşertic Ustyurt, delta Amu Darya şi pustiul Kâzâlkum, care are o suprafaţă de aproximativ 297.850 km pătraţi, fiind, astfel, cel mai mare deşert din Asia Centrală şi cel de-al nouălea din întreaga lume, notează site-ul www.encyclopedia.com. Kâzâlkum prezintă un relief de câmpie, dominat de culmi izolate, cu altitudini cuprinse între 550 şi 925 m, potrivit volumului ”Enciclopedia Statelor Lumii” (2005).
Munţii şi dealurile submontane ocupă aproximativ o treime din suprafaţa ţării şi se întind în estul şi în sud-estul ţării, unindu-se cu lanţurile muntoase din Kârgâzstan şi Tadjikistan. Lanţurile muntoase sunt separate de numeroase văi şi depresiuni, cea mai întinsă fiind depresiunea Fergana, deschisă spre vest, dar înconjurată de munţii Tian Shan pe celelalte trei laturi.
În sud-est, se întind munţii Alai. Cel mai înalt punct al ţării este reprezentat de vârful Adelunga Toghi, cu o altitudine de 4.301 metri, notează site-ul www.encyclopedia.com. Pe de altă parte, punctul cel mai jos al ţării este Sariqarnish Kuli, situat la 12 m sub nivelul mării.
Țara este situată într-o regiune cu activitate seismică ridicată, de-a lungul plăcii tectonice eurasiatice, frecvenţa cutremurelor fiind foarte mare.
Clima este temperat continentală aridă (de deşert), cu temperaturi ce variază între 26 de grade Celsius şi 32 de grade Celsius, pe timpul verii, atingând valori mult mai mari în deşert. Pe timpul iernii, temperaturile medii variază între minus 6 grade Celsius şi 2 grade Celsius. Ploile sunt destul de rare.
Uzbekistan este cunoscut îndeosebi pentru cultura de bumbac, situându-se printre primii producători din lume, dar şi pentru cultura de tutun, pomi fructiferi, legume şi cereale, însă niciuna dintre acestea nu s-ar fi dezvoltat în lipsa unui sistem de irigaţii. Folosirea apelor pentru irigaţii a dus, însă, la un adevărat dezastru ecologic, îndeosebi în zona Mării Aral, care, în ultimii ani, şi-a redus foarte mult din volum şi din suprafaţă.
Marea Aral, pe care Uzbekistanul îl împarte cu statul vecin, Kazahstan, ocupa, în trecut, o suprafaţă de circa 64.500 km pătraţi, fiind cel mai mare lac din ţară şi cel de-al patrulea din lume, potrivit site-ului www.encyclopedia.com.
Începând din anii 1960, suprafaţa sa a scăzut, însă, cu o viteză uimitoare, din cauza devierii fluviilor Amudaria şi Sârdaria pentru producerea bumbacului. În 2014, NASA anunţa că ”pentru prima oară în istoria modernă, bazinul estic al Mării Aral a secat complet”, acest fapt datorându-se, în primul rând, agriculturii masive practicate în ultimele decenii, dar şi schimbărilor climatice, căci prin reducerea căderilor de zăpadă în munţii învecinaţi, lacul nu mai este alimentat cu apă.
Dezastrul ecologic provocat are consecinţe atât asupra condiţiilor meteorologice, iernile devenind acum mult mai reci, iar verile caniculare, cât şi asupra faunei şi vieţii omeneşti. Fauna este variată, cu diferite specii de păsări, cum ar fi vulturi, bufniţe sau bâtlani, cu mamifere precum lupi, elani, arici, veveriţe şi nevăstuici, iar în păduri pot fi întâlniţi leoparzi şi pisici sălbatice.
Turism
Situat, în vremurile îndepărtate, pe celebrul Drum al Mătăsii, care lega China de Orientul Mijlociu, Europa şi Africa, Uzbekistan a găzduit, de-a lungul timpului, negustori, geografi, misionari şi, mai târziu, turişti de diferite naţionalităţi, care au adus cu ei propriile tradiţii şi obiceiuri, într-un cuvânt – propria cultură. În prezent, structura etnică a ţării este formată din uzbeci – 80%, ruşi – 5,5%, tadjici – 5%, kazahi – 3%, Karakalpak – 2,5%, tătari – 1,5%, alte etnii reprezentând 2,5%, potrivit mae.ro. Istoria, tradiţiile şi cultura acestor naţionalităţi care populează, în prezent, Uzbekistanul, este strâns legată de istoria Drumului Mătăsii.
Oraşe precum Samarkand, Buhara, Hiva şi Shakhrizabs au devenit, cu timpul, adevărate centre culturale, promovând valorile spirituale, prin dezvoltarea arhitecturii, artelor şi ştiinţelor.
Monumentele din Samarkand, unul dintre cele mai vechi oraşe din Asia Centrală, sunt de o frumuseţe deosebită. În 1370, Timur Lenk, cunoscut sub numele de Tamerlan, întemeietorul unui imperiu şi al dinastiei Timurizilor, a aşezat aici capitala marelui său stat, care se întindea din Mongolia şi Siberia până în Siria şi India. Din campaniile sale, a adus maeştri arhitecţi şi meşteşugari, ale căror lucrări au dăinuit peste ani.
Legendara Piaţă Registan a rămas şi în prezent unul dintre obiectivele arhitecturale cele mai impozante din întreaga Asie Centrală, notează site-ul www.uzintour.com. Tot în Samarkand, se remarcă vestigii ale moscheii Bibi-Hanâm, construită între anii 1399 şi 1404, dar distrusă de un cutremur în 1887, mausoleul Gur-Emir, care datează din secolul al XV-lea şi care adăposteşte mormântul lui Tamerlan, cu o bază octogonală şi o cupolă impresionantă, acoperit în întregime de un mozaic în culorile albastru, verde, violet şi alb, medresele Ulug-bek, Sir-Dar şi Tilia-Kari (edificii ce adăpostesc institute de învăţământ superior religios), cu minarete şi portaluri placate cu mozaic multicolor, potrivit cărţii ”Enciclopedia Statelor Lumii” (2005).
Un alt oraş vechi, Buhara, s-a dezvoltat constant, de-a lungul timpului, ajungând astăzi să adăpostească peste 140 de monumente arhitecturale, dar şi ruine antice, clădiri publice sau structuri de apărare din perioade istorice diferite. Simbolul oraşului este reprezentat de Moscheea Kalian, cu un minaret înalt de 46 m şi o cupolă albastră, ce datează din secolul al XII-lea.
Tot în Buhara se află mai multe medrese, printre care Miri-Arab şi Kukeldeş, ambele păstrând, în parte, mozaicul exterior de o fineţe deosebită. Pe de altă parte, turiştii sunt întâmpinaţi pe străzile oraşului de numeroşi meşteşugari, care reproduc, chiar în faţa acestora, vechile modele de podoabe din cupru sau din argint.
Cel de-al treilea oraş vechi, Hiva, este singurul care s-a păstrat din perioada Drumului Mătăsii, fiind cunoscut ca un adevărat muzeu în aer liber. Cu străduţele înguste, care păstrează parcă farmecul acelor vremuri, oraşul îi transpune pe vizitatori în timpurile străvechi, făcându-i astfel martorii tradiţiilor, legendelor şi obiceiurilor păstrate de mii de ani. Hiva este recunoscut pentru complexul arhitectural Ichan-Kala, situat în inima oraşului, înconjurat de un perete de 2.100 metri lungime, prevăzut cu câteva porţi de acces, care reprezenta, pe vremuri, ultima oprire a caravanelor înainte de a traversa deşertul către Iran. Dintre numeroasele monumente ale oraşului, se înalţă minaretul Islam-Khodzha.
Shakhrizabs, oraşul natal al lui Tamerlan, a rămas strâns legat de numele acestuia. Cu toate că Tamerlan a stabilit capitala la Samarkand, el nu a şi-a uitat niciodată tărâmurile natale, oraşul devenind, de fapt, o a doua capitală a Imperiului. Au fost ridicate construcţii impresionante, la realizarea cărora au lucrat arhitecţi şi meşteşugari renumiţi, trimişi aici chiar din ordinul conducătorului.
Taşkent, în prezent capitala statului Uzbekistan, este unul dintre cele mai mari oraşe din Asia Centrală, supranumit „Steaua Orientului” sau „Mesagerul Păcii”. Este un centru economic şi cultural important, bogat în monumente de arhitectură, ce găzduieşte numeroase muzee, instituţii de artă şi învăţământ superior şi teatre. Oraşul este caracterizat printr-o diversitate arhitecturală, clădirile moderne îmbinându-se cu moschee vechi şi cu case tradiţionale. Centrul istoric păstrează atmosfera Asiei Centrale vechi, cu case din lut şi curţi umbrite, străduţe înguste şi întortocheate şi numeroase moschei.
Farmecul Republicii Uzbekistan se datorează, în mare parte, şi frumuseţilor naturale. Una dintre acestea este Valea Fergana, căreia i se mai spune şi „Perla Asiei Centrale”, aceasta jucând un rol foarte important atât în istoria cât şi în cultura ţării. Pe vremuri, centru al diferitelor civilizaţii care au traversat ţara, Valea Fergana a devenit în prezent una dintre cele mai înfloritoare regiuni. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ We Love Uzbekistan – O’zbekiston , Video: youtube.com)
