Republica Malta sărbătoreşte Ziua naţională la 21 septembrie. La această dată, în 1964, Malta şi-a obţinut independenţa, devenind membru al Commonwealth-ului.
Istorie şi cultură
Malta este un mic arhipelag în partea centrală a Mării Mediterane, alcătuit din şase insule (Malta cea mai mare, 246 km pătraţi, Gozo, Comino, Cominotto, Filfala şi St. Paul, ultimele trei nelocuite), situat la 90 de km de Sicilia şi 290 de km de ţărmul Africii.
Insula Malta a fost locuită începând din jurul anului 5200 î.Hr. După ce fenicienii au colonizat Malta (cca. 1000 î.Hr.), insula a fost ocupată succesiv de greci (în anul 736 î.Hr., care au numit-o „Melita”), cartaginezi (în anul 400 î.Hr.) şi romani (în anul 218 î.Hr.). După dominaţia bizantină (secolele IV-IX), insula a fost cucerită de arabi în anul 870 şi apoi de normanzii (în 1091) proveniţi din Regatul Siciliei.
În 1530, Malta a fost „închiriată perpetuu” de Regatul Siciliei, Cavalerilor Ospitalieri, aparţinând unui ordin monastic militar cunoscut sub numele de Cavaleri de Malta, care au rezistat asediului turcilor din anul 1565, potrivit site-ului oficial al MAE. În 1798, Malta a fost ocupată de trupele napoleoniene. Maltezii, sprijiniţi de Marea Britanie şi Regatul Siciliei, s-au răsculat împotriva ocupaţiei franceze, insula devenind, în 1814, parte a Imperiului Britanic.
Malta şi-a obţinut independenţa la 21 septembrie 1964, devenind membru al Commonwealth-ului. La 13 decembrie 1974, Malta a devenit republică. La 8 martie 2003 a fost aprobată, prin referendum, aderarea ţării la Uniunea Europeană, care a avut loc la 1 mai 2004. La 1 ianuarie 2008, Malta a aderat la Zona Euro.
Limbile oficiale în Republica Malta sunt malteza şi engleza.
Insulele malteze au trei situri înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Acestea sunt capitala Valletta, templele megalitice şi Hypogeul de la Hal Saffieni.
Capitala Maltei, Valletta, este indisolubil legată de istoria Ordinului militar şi religios al Sfântului Ioan din Ierusalim, potrivit UNESCO. Construit după asediul din 1565 şi numit după marele maestru Jean Parisot de la Valette, oraşul fortificat are sute de monumente, toate dispuse într-un spaţiu relativ mic, care aşează Valletta în rândul celor mai concentrate zone istorice din lume.
Oraşul a fost fondat de arhitectul italian Francesco Laparelli da Cortona (1521-1570), iar planificarea a fost realizată de Girolamo Cassar. Fortificaţiile şi planul urban uniform al oraşului Valletta au fost inspirate din principiile arhitecturale ale Renaşterii italiene, în combinaţie cu tehnici de planificare urbană contemporană şi consideraţii estetice ale teoreticienilor urbanişti.
Îmbunătăţirile atribuite inginerilor militari şi arhitecţilor din secolul al XVIII-lea nu au afectat cu nimic această armonie. Alte câteva exemple în acest sens, date de experţii UNESCO, sunt monumentele: Auberge de Baviere, Biserica Naufragiului Sfântului Apostol Pavel, Teatrul Mantel, Biblioteca şi altele.
Șapte temple megalitice se găsesc pe insulele Malta şi Gozo, fiecare rezultat al unei etape de dezvoltare culturală distinctă. Cele două temple de pe insula Gozo, datând din epoca bronzului, sunt impresionante pentru structurile lor gigantice.
Templele „Hagar Qin”, „Mnajdra” şi „Tarxien” sunt capodopere arhitecturale unice, având în vedere resursele limitate pe care le-au avut la îndemână constructorii lor. De asemenea, complexele „Ta’Hagrat” şi „Skorba” arată modul în care tradiţia de construcţie s-a transmis în Malta.
Templele megalitice din Malta („Ggantija”, „Hagar Qin”, „Mnajdra”, „Skorba”, „Ta’Hagrat” şi „Tarxien”) sunt clădiri monumentale preistorice construite pe parcursul mileniilor 4 şi 3 î.Hr. Acestea se află printre cele mai vechi clădiri din piatră care sunt încă în picioare şi sunt remarcabile pentru diversitatea lor de formă şi decor. Fiecare complex este o capodoperă arhitecturală unică şi o mărturie a unei culturi preistorice excepţionale renumită pentru realizările sale arhitecturale, artistice şi tehnologice remarcabile.
Hypogeul de la Hal Saffieni este un complex subteran tăiat în piatră, descoperit în 1902, în oraşul Paola. Este un monument care pare să fi fost conceput ca un cimitir subteran. Cimitirul a fost utilizat în perioada cuprinsă între anii 4000 şi 2500 î.Hr.
Planul acestei construcţii subterane cuprinde o serie de trei nivele suprapuse de camere tăiate în calcar moale, folosind doar unelte de silex şi obsidian, şi coarne de cerb. Cele mai vechi dintre cele trei niveluri este cel mai de sus. Un număr de deschideri şi camere pentru îngroparea morţilor au fost apoi tăiate în părţile laterale ale cavităţii.
Hypogeul de la Hal Saffieni este un monument de o mare valoare. Calitatea arhitecturii şi starea de conservare remarcabilă fac din acesta un monument preistoric unic, arată UNESCO.
Gastronomie
Malta este un mic arhipelag în partea centrală a Mării Mediterane, alcătuit din şase insule. Bucătăria malteză este rezultatul unei relaţii de lungă durată între insulele arhipelagului şi diferitele civilizaţii care le-au ocupat de-a lungul secolelor, potrivit site-ului visitmalta.com.
Această combinaţie de gusturi a dat bucătăriei malteze specificul unui amestec heteroclit mediteranean. În orice caz, rezultatul se pare că este unul spectaculos, felurile de mâncare malteză fiind apreciate şi recomandate.
Mâncarea malteză tradiţională este rustică şi se bazează pe anotimpuri. Pot fi găsite feluri de mâncare precum „lampuki pie” (plăcintă cu peşte), „rabbit stew” (tocană de iepure), „bragioli” (rulouri din carne de vită), „kapunata” (sau zacuscă, cu roşii, ardei şi usturoi, care merge foarte bine cu peştele la grătar, versiunea malteză a „ratatouille”).
În Malta o gustare deosebită este „hobz biz-zejt” (o pâine rotundă înmuiată în ulei de măsline, frecată cu roşii coapte şi umplută cu un amestec de ton, ceapă, usturoi, roşii şi capere). De asemenea, la acest capitol, un alt fel este „pastizzi”, preparat din aluat de patiserie împachetat sub forma unei scoici, umplut cu ricotta sau cu o cremă de mazăre. „Pastizzi” se vând atât pe stradă, cât şi în baruri şi cafenele şi se mănâncă fierbinţi, fiind gustarea preferată de localnici.
O plimbare la piaţa de peşte din tradiţionalul sat pescăresc Marsaxlokk, aflat în sud-estul Maltei, va arăta vizitatorilor cât de variată este captura de peşte în apele malteze. Atunci când peştele este din abundenţă se găteşte „aljotta” (supă de peşte cu usturoi, roşii şi orez).
Malta nu este o zonă viticolă recunoscută, dar vinurile malteze au locul lor la competiţii internaţionale, câştigând mai multe premii în Franţa, Italia şi în alte locuri. Soiurile de struguri cultivate pe insulă includ Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Grenache, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Carignan, Chenin Blanc şi Moscato. Soiurile indigene sunt Gellewza şi Ghirghentina, acestea produc unele vinuri excelente cu „structură” şi aromă distincte.
Principalii producători de vin organizează excursii şi degustări ghidate. În funcţie de sezon, tururile acoperă întreaga producţie, de la fermentarea iniţială până la procesul de îmbătrânire. Acestea includ, de asemenea, muzee de istorie a vinului şi oportunităţi de a gusta şi cumpăra o varietate de vinuri vechi.
În ceea ce priveşte dulciurile, delicatesele preferate sunt „kannoli” (un tub crocant din aluat de patiserie prăjit şi umplut cu ricotta), deserturile „semi-freddo” (un amestec spumos de îngheţată, fructe confiate şi smântână) şi „helwa tat-tor” (un amestec de zahăr şi migdale zdrobite şi întregi).
De sărbătoarea Paştilor, se servesc biscuiţi cu glazură şi umplutură de migdale, numiţi „figolli”. În timpul verii, când fiecare sat îşi sărbătoreşte sfântul protector, comercianţii oferă o altă specialitate tradiţională: nuga cu nuci. Cei care preferă fructele au de unde alege, în Malta cultivându-se piersici, pepeni, caise, nectarine, pere, struguri, citrice şi multe altele. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/Visit Malta , Video: youtube.com)
