Republica Guatemala sărbătoreşte, la 15 septembrie, Ziua naţională, marcând proclamarea independenţei faţă de Spania, în 1821. Numele de „Guatemala” provine de la cuvântul „cuauhtçmallân” care în limba nahuatl înseamnă „locul multor pomi”.
Țară din America Centrală, învecinată, la nord şi nord-vest cu Mexic, la nord-est cu Belize, la sud-est cu Honduras şi la sud cu El Salvador, cu ieşire la Oceanul Pacific (sud-vest) şi Marea Caraibelor (est), Guatemala este o destinaţie care oferă o mare varietate turistică.
Atracţii turistice
Guatemala este structurată în cinci regiuni, fiecare dintre ele oferind câte ceva din punct de vedere turistic. Regiunea Centrală, aflată în jurul capitalei Ciudad de Guatemala; Regiunea Vestică, ce cuprinde Lacul Atitlan şi multe aşezări mayaşe moderne; Coasta Caraibiană, care cuprinde multe plaje; Regiunea Peten, acoperită de jungle, în care pot fi găsite de asemenea ruine mayaşe; Regiunea Pacificului.
Pe întreg teritoriul Republicii Guatemala se găsesc rămăşiţe ale civilizaţiei mayaşe şi influenţele colonizării spaniole. Civilizaţia maya a lăsat în urmă temple piramidale mari şi multe situri istorice, iar majoritatea locuitorilor guatemalezi au reuşit să păstreze stilul de viaţă al strămoşilor lor, ducându-le mai departe tradiţia. Îmbrăcămintea tradiţională, care se remarcă prin culori vii şi modele complicate, cuprinde bluze numite „huipiles”, eşarfe, fuste şi ornamente pentru cap. Fiecare oraş sau sat are propriul costum tradiţional, potrivit www.turistik.ro.
Țara dispune astfel de trei situri care fac parte din lista patrimoniului mondial UNESCO: oraşul Antigua (1979), Parcul Naţional Tikal (1979) şi situl arheologic Quirigua (1981) ce deţine ruine mayaşe.
Antigua, fostă capitală a ţării până în 1773, când un cutremur puternic a distrus-o, este unul dintre cele mai frumoase şi vechi oraşe din ţară care, în pofida numeroaselor cutremure, inundaţii şi incendii, oferă turiştilor, în prezent, clădiri superb colorate, grădini tropicale, piaţete, fântâni arteziene şi străzi pietruite. Cunoscut pentru arhitectura sa antică spaniolă, pentru palatele, catedralele, universităţile şi singurătatea sa, Antigua este o adevărată nestemată a Guatemalei, scrie site-ul tuktuk.ro.
Actuala capitală şi cel mai mare oraş al ţării, Ciudad de Guatemala, a fost fondată în 1776, devenind capitală după Ciudad Antigua. Universitatea „San Carlos” construită în 1676, Universitatea ”Francisco Marroquin” (1971) şi Conservatorul Naţional de Muzică (1880) sunt principalele puncte de interes. Acestora li se adaugă Palatul Naţional şi Catedrala (ridicată în 1815 şi parţial reconstituită). În Parcul Minerva există cea mai mare hartă în relief din lume.
Situat în pădurea tropicală din nordul Guatemalei şi inclus în patrimonial mondial UNESCO în 1979, Tikal este de asemenea una dintre atracţiile de top din această ţară, datorită frumuseţii şi minunilor sale naturale. Turiştii pot vedea în această metropolă antică ruine mayaşe încântătoare, dar şi o rezervaţie naturală, care înconjoară oraşul şi în care trăiesc maimuţe, papagali, cerbi şi alte specii de animale.
Situl arheologic Quirigua, una dintre principalele moşteniri ale civilizaţiei maya, se întinde pe o suprafaţă de peste 34 hectare şi este situat în departamentul Izabal din sud-estul Guatemalei. Conţine pieţe de ceremonial, piramide, terase, ansambluri de scări, stele funerare, numeroase alte monumente estimate a fi fost construite între anii 426 şi 810 e.n., precum şi numeroşi monoliţi cu inscripţii atribuite civilizaţiei maya, scrie site-ul eturia.ro. Situl a fost descoperit în 1840 de călătorul Frederick Catherwood, de profesie arhitect, şi studiat mai apoi de arheologul Alfred Maudslay, în 1881.
Insula Flores, situată pe Lacul Petén Itzá, este conectată de uscat printr-o şosea, la căpătul căreia se află oraşele gemene Santa Elena şi San Benito. Insula Flores, ultimul stat independent mayaş, a rezistat conchistadorilor spanioli, mulţi turişti vizitând locul pentru apropierea sa de celebrele ruine mayaşe din Tikal. Oraşul insular în sine este o atracţie de prim rang a Guatemalei, fiind plin de clădiri coloniale cu acoperişuri roşii, străduţe pietruite înguste, o biserică istorică şi multe hoteluri şi restaurante.
Pentru amatorii de shopping, Piaţa Chichicastenango, prescurtată „ChiChi”, este o adevărată destinaţie de acest fel din Guatemala. Aflata la 2-3 ore distanţă de Ciudad de Guatemala, ChiChi este locul în care se află cea mai vibrantă piaţă tradiţională din toată America, mai scrie site-ul tuktuk.ro. Cu o mare varietate de ţesături, textile, îmbrăcăminte, măşti, articole din lemn, ceramică şi chiar şi artificii, oraşul este renumit şi pentru capacitatea sa de a găzdui festivaluri, sărbători şi festinuri.
Quetzaltenango este al doilea cel mai mare oraş din Guatemala, oferind privelişti dintre cele mai variate şi putând fi o destinaţie turistică atât pentru iubitorii de mare cât şi pentru cei de munte. Situat în sud-vestul ţării şi cunoscut şi sub numele de Xela, Quetzaltenango cuprinde numeroşi vulcani, izvoare cu apă termală, văi, munţi şi râuri.
Oraşul păstrează vie amintirea perioadei coloniale, stilurile clasic, neoclasic şi renascentist regăsindu-se în arhitectura clădirilor construite în trecut din pietre vulcanice. În centrul istoric al oraşului pot fi găsite astfel de clădiri, dintre care cele mai reprezentative sunt Catedrala Espiritu Santo, Teatrul Municipal, Pasajul Enrique etc.
Cultură şi gastronomie
Teritoriul Guatemalei a constituit, în mileniul I d. Hr., nucleul strălucitei civilizaţii precolumbiene a indienilor maya, după cum arată ”Mica enciclopedie de istorie universală” (2002). Acesta a fost cucerit în 1523-1524 de conchistadorul Pedro de Alvarado şi a devenit nucleul Căpităniei Generale Guatemala, care cuprindea, în secolele XVI-XVIII, întreaga Americă Centrală spaniolă.
La 15 septembrie 1821, Guatemala şi-a proclamat independenţa faţă de Spania, fiind anexată, pentru scurt timp, de Imperiul Mexican (1822-1823). Între 1823-1838 a făcut parte din Federaţia Provinciilor Unite ale Americii Centrale. Un an după destrămarea acesteia, la 19 aprilie 1839, se proclamă republică de sine stătătoare.
În cea de-a doua jumătate a secolului XX, Guatemala a trecut prin mai multe guvernări militare, precum şi printr-un război de gherilă care a durat peste 30 de ani. În 1996, guvernul a semnat un acord de pace, care a încheiat perioada de conflict soldată cu peste 100.000 de decese şi peste un milion de refugiaţi.
Societatea guatemaleză este constituită, în principal, din Ladinos şi Mayas. În timp ce cultura Ladina tinde spre modernitate, mayaşii îşi apără tradiţiile şi identitatea. Guatemala este ţara din America Latină care numără cei mai mulţi descendenţi ai civilizaţiilor precolumbiene şi, deşi mayaşii sunt majoritari, ei rămân totuşi marginalizaţi, fără să participe aproape deloc la viaţa politică şi socială a ţării, scrie site-ul www.routard.com.
În 1524, invazia bruscă a spaniolilor conduşi de Pedro de Alvarado, a fost sinonimă cu războaie, dominaţie, sclavie, distrugerea unor comunităţi întregi, masacre şi umiliri, precum şi cu distrugerea sistematică a credinţelor şi culturilor precolumbiene. Patru secole mai târziu, această populaţie indigenă a suferit alte lovituri grele ca urmare a războiului civil: dislocări ale populaţiei, înrolări obligatorii în armată, distrugerea totală a satelor etc, mai scrie sursa menţionată.
Cu toate acestea, în ciuda represiunii severe la care au fost supuse, aceste comunităţi au ştiut să îşi conserve stilul propriu de viaţă, precum şi o parte dintre tradiţii. Condiţiile de viaţă a majorităţii indigenilor rămân însă precare, viaţa lor organizându-se în jurul parcelelor de porumb, al pieţelor şi al ritualurilor religioase. Cu toate acestea, mayaşii care trăiesc în prezent în Guatemala, şi-au păstrat sistemele de reprezentare sociale şi culturale pe care le aveau şi altădată. Aceştia se identifică încă cu pământul şi cu forţele naturii, continuând să trăiască în viaţa lor cotidiană credinţele ancestrale.
Limba oficială a ţării este spaniola, vorbindu-se însă şi alte 21 de limbi mayaşe. Catolicismul rămâne religia principală, deşi începând cu anii ’80, şi-au făcut apariţia şi sectele protestante, care se bucură de o mare popularitate, în unele sate reuşind chiar să eclipseze comunităţile indiene. Acolo unde sincretismul dintre credinţele maya şi cea catolică a prosperat, pot fi întâlniţi în egală măsură martori ai lui Yehova, adventişti din a 7-a zi, mormoni etc. La rândul ei, religia maya, având la bază ideea de natură, rezistă atât cât poate diverselor influenţe.
În materie de arte, mayaşii sunt renumiţi pentru superbul artizanat foarte colorat şi inventiv, dar şi pentru ţesături, broderii şi arte textile, realizate mai ales de către femei. Motivele care ornează îmbrăcămintea tradiţională variază în funcţie de grup şi localitate şi pot să aibă semnificaţii religioase sau magice. Împletitul răchitei, ceramica, sculptura în lemn sunt de asemenea îndeletniciri ale mayaşilor. Picturile naive excelează în reprezentarea unor scene din viaţa cotidiană, iar muzica şi dansurile tradiţionale animează sărbătorile mayaşe.
Școala Naţională de arte plastice Rafael Rodríguez Padilla este o şcoală de arte de top din Guatemala, câţiva dintre artişti indigeni fiind absolvenţi ai acesteia şi lucrând pentru colecţia permanentă a Muzeului Naţional de Artă Modernă din capitala ţării, Guatemala City.
Reflectând istoria colonială şi postcolonială a Guatemalei, mişcările artistice din această ţară au îmbinat tradiţiile primitive sau estetica naivă cu tradiţiile europene, nord-americane etc. Printre artiştii guatemalezi contemporani care şi-au câştigat notorietatea şi în afara ţării se numără Dagoberto Vásquez, Luis Rolando Ixquiac Xicara, Carlos Mérida, Aníbal López, Roberto González Goyri, Elmar René Rojas.
Doi reprezentanţi ai Guatemalei au obţinut şi premii Nobel. Astfel, Miguel Ángel Asturias a obţinut, în 1967, Premiul Nobel pentru Literatură, una dintre cele mai celebre cărţi ale sale, fiind „El Seńor Presidente”, o nuvelă despre guvernarea lui Manuel Estrada Cabrera. La rândul său, Rigoberta Menchu, a obţinut Premiul Nobel pentru Pace, în 1992, pentru lupta sa împotriva opresiunii indigenilor.
La capitolul gastronomie, preparatul principal al guatemalezilor este „frijoles con arroz”, o mâncare din orez, fasole roşie, avocado, tomate şi carne fiartă, servite cu tortillas.
Alte specialităţi întâlnite aici sunt: „enchiladas” un preparat din omletă umplută cu fasole, carne sau brânză; ” tamalea”, un rulou pereg[tir din aluat de porumb, umplut cu carne sau legume; „pollo asado”, un fel de pui rotisat, potrivit www.lonelyplanet.fr. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Visit Guatemala, Video: youtube.com)
