Republica Federală Germania sărbătoreşte la 3 octombrie ziua unificării celor două state germane, Republica Democrată Germană şi Republica Federală Germană, în 1990.
Relief şi turism
Situată în Europa Centrală, ţara are ca limite Elveţia şi Austria la sud, Republica Cehă şi Polonia la est, Danemarca la nord, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Franţa la vest, învecinându-se, de asemenea, cu Marea Nordului şi Marea Baltică.
Statul este împărţit în 16 landuri federale: Baden-Württemberg, cu capitala la Stuttgart; Statul Liber Bavaria, capitală: München; Berlin, oraş-stat, capitala federaţiei; Brandenburg, capitală: Potsdam; Oraşul Liber şi Hanseatic Bremen, land federal constituit din oraşele Bremen şi Bremerhaven, oraş-stat; Oraşul Liber şi Hanseatic Hamburg, oraş-stat; Hessa, capitală: Wiesbaden; Mecklenburg — Pomerania Inferioară, capitală: Schwerin; Saxonia Inferioară, capitală: Hanovra; Renania de Nord — Westfalia, capitală: Düsseldorf; Renania-Palatinat, capitală: Mainz; Saarland, capitală: Saarbrücken; Statul Liber Saxonia, capitală: Dresda; Saxonia-Anhalt, capitală: Magdeburg; Schleswig-Holstein, capitală: Kiel Statul Liber Turingia, capitală: Erfurt.
De la nord la sud, pe teritoriul Germaniei se succed trei mari unităţi naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele muntoase vechi (hercinice) ale Germaniei de mijloc şi Alpii Bavariei, conform ”Enciclopediei statelor lumii”, ediţia a X-a (Editura Meronia, Bucureşti, 2005). Câmpia Germaniei de Nord, sector al marii Câmpii Nord-Europene, este joasă, având sub 200 m altitudine. Țărmul Mării Baltice este însoţit de puţine insule şi este pătruns de lungi fiorduri în sectorul vestic, în timp ce ţărmul Mării Nordului este mai coborât şi însoţit de numeroase insuliţe.
Germania de mijloc este constituită din mai multe masive muntoase vechi, hercinice, cu altitudini cuprinse între 500 şi 1.000 m, precum Masivul Harz, Masivul Șistos Renan, Munţii Pădurea Thuringiei, Munţii Metalici etc. Lanţul de munţi se continuă în partea de sud-vest cu Jura Suabă, Jura Franconiană şi Munţii Pădurea Neagră, cei mai înalţi culminând cu 1.495 m, în vârful Feldberg. În sudul Germaniei se află Alpii Bavariei, cei mai înalţi munţi din Germania (2.963 m, în vârful Zugspitze), la poalele cărora se întinde Platoul Bavariei.
Reţeaua hidrografică, bogată, se repartizează în trei mari bazine: Marea Nordului (Elba, Weser, Aller, Ems, Rhein), Marea Baltică (Oder şi câteva râuri mai mici), Marea Neagră (Dunărea şi afluenţii săi de pe teritoriul Germaniei).
Mai mult de o treime din suprafaţa ţării este ocupată de păduri de pin, fag, stejar ş.a. În ceea ce priveşte clima, aceasta este temperată. Resursele de care dispune Germania sunt în principal cele energetice (precum cărbuni inferiori, în bazinul saxono-thuringian, şi cărbuni superiori, în bazinul Ruhr), de sare (Germania fiind unul dintre principalii producători mondiali), sulf ş.a.
Dintre principalele atracţii turistice amintim castelele medievale cu parcuri superbe, oraşele medievale, capitala Berlin, splendida Catedrală din Koln, Zidul Berlinului (din care s-au mai păstrat câteva părţi), Alpii Bavarezi cu pajişti verzi şi râuri.
Renumite sunt Palatul Charlottenburg din Berlin, cu un parc splendid şi care adăposteşte colecţii de artă, castelul Heidelberg, Palatul Gustrow, în stil renascentist, cu parc şi cu o colecţie de artă medievale, castelul medieval Wartburg, palatul Nymphenburg din Munchen, în stil baroc, cu grădini superbe, palatul Zwinger din Dresda, castelele Linderhof, Neuschwanstein, Herrenchiemsee, Burg Eltz etc.
Rinul, un simbol al istoriei germane, şi Valea Rinului reprezintă o zonă cu pante împădurite, vechi castele şi podgorii. Turiştii sunt atraşi, de asemenea, şi de numeroasele lacuri, precum Lacul Konstanz, lacul alpin Konigssee, Mecklenburgische Seenplatte (o zonă cu lacuri cuprinzând şi Parcul Naţional Muritz), lacurile din Bavaria, precum Starnberg şi Ammersee etc.
Ca destinaţii de vacanţă mai amintim: Drumul Alpin German; ţinutul montan al Alpilor, ideal pentru alpinism, schi sau ciclism montan, staţiuni montane; Bavaria, renumită datorită numeroaselor activităţi recreative — schi, ciclism, paraşutism, planorism, sporturi nautice, precum şi prin staţiune Garmisch-Partenkirchen, de la poalele munţilor Wetterstein; Pădurea Neagră, cu izvoarele Dunării, o regiune cu pante împădurite, văi pitoreşti, unde pot fi admirate vechi tradiţii şi unde unul dintre simboluri este ceasul cu cuc; coasta Mării Nordului, cu insule, porturi, plaje şi staţiuni; oraşul Dresda, denumit şi ”Florenţa de pe Elba”; oraşele Weimar, Hamburg, Frankfurt-am-Main, Stuttgart, Potsdam etc.
În Germania se află, de asemenea Parcul Naţional Berchtesgaden, Parcul Naţional Hochharz, Parcul Naţional Sachsische Schweitz, precum şi Spreewald, rezervaţie UNESCO a biosferei (din 1991).
De interes pentru turişti sunt şi numeroasele festivaluri şi carnavaluri, cel mai renumit fiind Oktoberfest din Munchen.
Istorie, cultură
Teritoriul Germaniei a fost populat din antichitate de triburi germanice, celtice şi slave. În secolele I-IV, regiunile sudice şi cele din partea de vest sunt transformate în provincii ale Imperiului Roman. În secolele VI-VIII, ţinuturile locuite de triburile alamanilor, turingilor, saxonilor, frizilor, bavarezilor sunt incluse în Regatul Francilor, care atinge apogeul sub Carol cel Mare (768-814).
Prin Tratatul de la Verdun (843), are loc prima etapă a dizolvării imperiului lui Carol cel Mare. Imperiul Carolingian al lui Ludovic I cel Pios este împărţit între cei trei fii ai lui: Ludovic Germanul a primit Francia Orientală, porţiunea de la est de fluviul Rin (viitoarea Germanie), Carol II cel Pleşuv a primit Francia Occidentală (Franţa de mai târziu), iar Lothar I a primit titlul imperial şi Francia Media, care cuprindea o mare parte din Italia.
Regatul Francia Orientală adoptă, în secolul al X-lea, odată cu încoronarea ca împărat a lui Otto I (936-973), la Roma, numele de Imperiul Roman şi, ulterior, pe acela de Sfântul Imperiu Romano-German. În secolele X-XIII, graniţele imperiului lui Otto I se extind spre răsărit, în teritoriile locuite anterior de slavi, această expansiune luând sfârşit în jurul anului 1350. Denumirea ”Germania” este folosită în mod curent abia în secolul al XV-lea. Liga Hanseatică, înfiinţată în 1282, ca alianţă a cetăţenilor de la Marea Baltică, cuprinde iniţial oraşele Lubeck, Hamburg şi Bremen, devenind, în secolul al XIV-lea, principala putere comercială în bazinul Mării Baltice.
Publicarea, în anul 1517, a tezelor lui Marthin Luther inaugurează epoca Reformei, noua credinţă fiind îmbrăţişată, până în anul 1555, de circa 80% din locuitori. Apariţia, ca efect al divergenţelor dintre catolici şi protestanţi, a Uniunii Protestante (1608) şi a Ligii Catolice (1609) constituie cauza principală a izbucnirii ”Războiului de 30 de ani” (1618-1648). Pacea westfalică (1648), care încheie acest război, consfinţeşte fărâmiţarea Germaniei în peste 300 de stătuleţe, între acestea afirmându-se Bavaria, Brandenburg (viitoarea Prusie), Saxonia şi Hanovra, devenite ulterior centre independente de putere.
Secolul al XVIII-lea este marcat de ascensiunea Prusiei, devenită, sub conducerea lui Frederic cel Mare (1740-1746), o putere militară şi un rival al Austriei, amândouă având ca obiectiv hegemonia în lumea germanică. ”Războiul nordic” (1700-1712), războaiele pentru Silezia (1740-1742; 1744-1745), ”Războiul de 7 ani” (1756-1763) impun Prusia ca putere europeană, co-participantă la cele trei împărţiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795).
Epoca războaielor napoleniene este marcată de o serie de reforme burgheze şi de sfârşitul oficial, în 1806, al Sfântului Imperiu Romano-German. Unificarea Germaniei este realizată de către Prusia cancelarului Otto von Bismarck (21 martie 1871—20 martie 1890). După victoria obţinută în războaiele împotriva Austriei (1866) şi Franţei (1870-1871), principatele din sud se unesc cu cele din nord, formând Imperiul German. Wilhelm I este proclamat împărat al imperiului la 18 ianuarie 1871. Crearea, în 1882, a Triplei Alianţe între Germania, Italia şi Austro—Ungaria duce, prin antagonismul faţă de blocul Antantei (Anglia, Franţa şi Rusia), la izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial.
La încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania şi Berlinul erau divizate în patru zone, aflate sub control american, britanic, francez şi respectiv sovietic. La 24 mai 1949, este fondată Republica Federală Germania, sub conducerea guvernului cancelarului Konrad Adenauer. Zona aflată sub control sovietic, devine, la 7 octombrie 1949, Republica Democrată Germană. În 1955, R.F.G. aderă la NATO, iar R.D.G. se alătură Pactului de la Varşovia. În 1957, R.F.G. participă la fondarea Comunităţii Economice Europene. În 1973, atât R.F.G., cât şi R.D.G. aderă la Organizaţia Naţiunilor Unite.
În noiembrie 1989 are loc căderea Zidului Berlinului (ridicat în 1961), iar la 3 octombrie 1990 are loc reunificarea Germaniei de Est cu cea de Vest, sub numele Republica Federală Germania.
Germania a dat nume mari în domenii precum pictură, filosofie, literatură, muzică. Figura centrală a Renaşterii germane a fost Albrecht Durer (1471-1528), pictor şi gravor din Nurnberg, alţi renascentişti cunoscuţi fiind Albrecht Lucas, Hans Holbein, Matthias Grünewald, Lucas Cranach cel Bătrân. În domeniul filosofiei sunt renumiţi Gottfried Wilhelm von Leibnitz (1646-1716) şi Immanuel Kant (1724-1804). Reprezentanţii de seamă ai muzicii clasice germane sunt Johann Sebastian Bach (1685-1750), Georg Friedrich Händel (1685-1759), Ludwig van Beethoven (1770-1827).
În capitala Berlin se remarcă centrul istoric, Berlin-Mitte, poarta de intrare spre acesta fiind Poarta Brandenburg, edificiu inaugurat în 1791. În partea de nord a acesteia, în Platz der Republik, se află Reichstag-ul, clădirea parlamentului german, una dintre cele mai importante clădiri istorice din Berlin.
Alte obiective culturale şi turistice din Berlin sunt: Catedrala germană din Gendarmenmarkt; Catedrala Sf. Hedwig (1747); Catedrala din Berlin (1894); ruinele bisericii Kaiser Wilhelm Gedachtniskirche; Universitatea Humboldt, ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea; Babelplatz, având în centru o statuie ecvestră a lui Frederick cel Mare; complexul muzeal Museumsinsel (”Insula Muzeelor”), din care cel mai vechi este Altes Museum (Muzeul vechi, 1830); renumitul bulevard Unter den Linden; Centrul Europa, una dintre cele mai înalte clădiri din oraş; Alexanderplatz; Potsdamer Platz; celebrul parc Tiergarten, unde se află şi o grădină zoologică etc.
München-ul, capitala Bavariei şi al treilea oraş ca mărime din Germania, după Berlin şi Hamburg, fiind, de asemenea, o renumită metropolă culturală. Aici se află cea mai mare universitate din Germania, precum şi cunoscutele Karlsplatz şi Marienplatz. În München au loc, pe lângă celebrul Oktoberfest, festivaluri de operă, balet, film.
Oraşul Weimar a fost centrul vieţii culturale începând de la jumătatea secolului al XVIII-lea, în special al vieţii literare — Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), Friedrich von Schiller (1759-1805), Johann Gottfried Herder (1744-1803). În prezent, aici se află Colecţia de Artă din Weimar (la castelul Stadtschloss), Casa lui Goethe, Muzeul Goethe, Muzeul Schiller.
Un alt vechi centru cultural este Leipzig, cu universitatea care a luat fiinţă aici în 1409. La Wittenberg — unde Martin Luther şi-a afişat, în 1517, cele ”95 de teze” — se află Lutherhaus, cu Sala Luther, cel mai mare muzeu din lume dedicat Reformei. În oraşul Köln, renumit pentru celebra Catedrală de aici, se află Oraşul Medieval Vechi. În Frankfurt pot fi admirate Oraşul Vechi (reconstruit după cel de-Al doilea Război Mondial), Historisches Museum, Goethehaus (casa în care s-a născut şi a crescut celebrul dramaturg).
Trier este considerat cel mai vechi oraş din Germania, fiind fondat în anul 16 î.Hr. Pot fi văzute aici Aula Palatina (bazilică din secolul IV) şi Catedrala Sf. Petru (una dintre cele mai vechi biserici în stil romanic, secolele XI-XII).
Heidelberg este un alt oraş vechi, menţionat pentru prima dată în anul 1196, renumit pentru castelul de aici, precum şi pentru universitatea fondată în anul 1386.
Alte obiective culturale: Muzeul Evreiesc din Berlin; Muzeul Ludwig din Köln; Deutsches Museum din München; Museumsinsel din Berlin; Museumsufer din Frankfurt; Muzeul Wallraf-Richartz din Köln; Pinakotheken, Munchen (unde pot fi admirate de la picturi din perioada barocă şi renascentistă, până la artă contemporană); Sttatsgalerie (Stuttgart); Casa Buddenbrook din oraşul Lübeck (secolul XVIII); Thalia Theatre din Hamburg; Teatrul din Munchen; Staatsoper din Stuttgart. Renumite sunt şi Filarmonica din Berlin (unde a dirijat celebrul Herbert von Karajan), Filarmonica din Munchen, companiile de balet din Stuttgart, Hamburg, Frankfurt, Ansamblul Berlinez etc.
Tradiţii, gastronomie
Germania este renumită pentru numeroasele festivaluri pe care le organizează. Oktoberfest, cel mai mare festival din lume, care datează din 1810, are loc la München, începe în luna septembrie şi durează 16 zile. Festivalul de la Bayreuth este unul dintre cele mai importante festivaluri de operă din lume.
Alte festivaluri şi carnavaluri vestite care redau tradiţii vechi germane sunt Carnavalul din Düsseldorf, Carnavalul cu măşti care are loc în regiunea Pădurea Neagră, diverse festivaluri ale berii şi ale vinului, ale costumelor şi obiceiurilor locale. Pe 11 noiembrie se sărbătoreşte Ziua Sf. Martin, cu o paradă şi cântece tradiţionale. Renumite în lumea întreagă sunt pieţele şi evenimentele organizate cu ocazia Crăciunului, la care se vând ornamente şi celebra turtă dulce (”Lebkuchen”).
În domeniul gastronomiei, pâinea se bucură de o veritabilă tradiţie în Germania, existând în prezent o mare varietate de produse, precum chiflele (”Brotchen”), franzelele, pâinea ţărănească, pâinea cu seminţe, pâinea ”Pumpernickel”, originară din Westphalia, covrigii Brezeln, cu sare, originari din Bavaria etc.
Bucătăria germană are la bază carnea, în special cea de porc, cartofii şi ceapa. La o masă sunt servite, de regulă, o friptură de porc sau de vită cu garnitură (denumită ”Knödel” sau ”Klösse”), care constă de regulă în cartofi (fierţi, copţi sau sub formă de piure) sau pâine. ”Kartoffelpuffer” sunt nişte clătite subţiri, crocante, din cartofi.
Un alt produs tradiţional sunt cârnăciorii (”Wurst”), nelipsiţi din meniuri (inclusiv la micul dejun) şi de la festivaluri, precum cârnăciorii din Frankfurt, cârnăciorii ”Nurnberger Bratwurste”, ”Weisswurst” din Munchen, alte sortimente (”Rheinische”, ”Pfalzer”). Alte meniuri au la bază macaroane, tăiţei, şuncă, slănină, brânză.
Preparatele din peşte sunt tradiţionale mai ales în regiunea de sud. În sudul ţării sunt renumiţi păstrăvii pescuiţi în râuri şi lacuri, iar în nordul ţării specialităţile pe bază de hering, cu sosuri şi ceapă. Un alt produs tradiţional este asparagusul cu somon afumat.
Ca desert sunt renumite clătitele, gogoşile, tartele, compoturile. Prăjitura ”Pădurea Neagră” (”Schwarzwalder Kirschtorte”) este savurată adesea alături de cafea. De Crăciun, în Nurnberg este pregătită turta dulce ”Lebkuchen”, iar în Dresda faimoasele prăjituri cu cafea şi umplutură de marţipan.
Germania este renumită pentru bere, existând o gamă largă de sortimente — bere de grâu, bere neagră (”Dunkles”), bere blondă (”Helles”), sortimentele ”Pils” şi ”Weissbier”, berea puternic alcoolizată Starkbier. Cea mai veche berărie din Germania este Weihenstephan, din Freising, Bavaria (1040 d.Hr.).
Cunoscute sunt şi vinurile (seci sau dulci, albe sau roşii), celebre mai ales datorită speciei de struguri Riesling din regiunea Rinului. Zona din jurul oraşului Dresda este renumită pentru strugurii Muller Thurgau (vinuri albe), iar Baden şi Wurttemberg sunt renumite pentru vinurile roşii dulci.
La capitolul tradiţii este de amintit şi fabricarea vestitului porţelan de Meissen, a cărui producţie a început în 1710. (Text: Agerpres, Foto: germany.travel)
