Republica Chile sărbătoreşte ziua naţională la 18 septembrie, dată ce marchează aniversarea proclamării independenţei în 1810.
Cultură
Cu o suprafaţă de 756.102 km pătraţi şi o populaţie de 17.508.260 locuitori (est. 2015), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), Chile este împărţită administrativ în 15 regiuni: Aisen del General Carlos Ibanez del Campo, Antofagasta, Araucania, Arica y Parinacota, Atacama, Biobio, Coquimbo, Libertador General Bernardo O’Higgins, Los Lagos, Los Rios, Magallanes y de la Antartica Chilena, Maule, Region Metropolitana (Santiago), Tarapaca, Valparaiso.
Cultura chiliană este rezultatul unui amestec de elemente indigene, în special Mapuche şi influenţa colonialismului spaniol reflectată în limba vorbită şi obiceiurile catolice. De asemenea numărul mare de imigranţi europeni a avut un efect profund asupra societăţii considerată relativ omogenă în comparaţie cu alte ţări din America Latină.
Cultura chiliană este reflectată în numeroase tradiţii, şi obiceiuri, dansuri, conservarea monumentelor arheologice, festivaluri, literatură, industria de film. Roberto Matta şi pictori precum Carlos Sotomayor, au adus faima în arta chiliană în timp ce literatura deţine mai multe premii Nobel prin Pablo Neruda (1971), sau Gabriela Mistral (1945), şi este cunoscută prin bestseller-urile internaţionale ale Isabelei Allende.
Dansul naţional este Cueca, apărut în 1824. În prezent, muzica populară se confruntă cu o renaştere în cultura chiliană.
Cele mai populare festivităţi au loc în Chile de Ziua naţională marcată prin dansuri (cueca) şi jocuri (zmeul, dreidel, emboque), dar şi prin mese fastuoase la care se consumă plăcinte, kebab, dulciuri, chicha şi vin roşu.
Alte sărbători mai sunt: cea a recoltei (martie), Quasimodo (a doua zi după Duminica Paştelui), o procesiune în care un preot catolic ia comuniune la cei bolnavi într-un car decorat şi at de călăreţi. Această sărbătoare are loc în zonele rurale din centrul ţării. O altă tradiţie este La Tirana (iulie), ce are loc în nordul ţării şi constă în costume colorate, măşti şi muzică ce dau viaţă unui dans ilustrând expulzarea demonilor.
O caracteristică reprezentativă a culturii chiliane este rodeo, declarat sportul naţional în 1962. Protagoniştii acestui sport sunt cunoscuţi ca huasos şi au costume specifice constând în pălărie, poncho, curea şi pinteni.
Centrul cultural, dar şi economic, politic şi social al ţării este Capitala, Santiago de Chile, care este şi cel mai mare oraş, al patrulea din America de Sud. Localizat în partea centrală a statului şi mărginit de munţii Anzi în est, oraşul este o adevărată bijuterie arhitecturală, cu importante locuri şi clădiri istorice ce întregesc patrimoniul naţional. În centrul istoric al oraşului, clădirile moderne se află în vecinătatea celor coloniale. Aici se află Catedrala Metropolitană (sec. al XVIII-lea), o construcţie impunătoare şi grandioasă ce adăposteşte câteva opere de artă nepreţuite. O altă atracţie este Biserica San Francisco, una dintre cele mai vechi din ţară, construită între anii 1586-1628.
Numeroase muzee şi expoziţii dezvăluie turiştilor istoria, cultura şi tradiţiile ţării. Astfel, la Muzeul de Arte Frumoase, deschis încă din 1880, sunt expuse unele dintre cele mai frumoase opere de artă din lume şi din Chile. Un alt muzeu apreciat este Muzeul Interactiv Mirador, dar şi Muzeul Memorial şi al Drepturilor Omului unde sunt expuse detalii despre istoria zbuciumată a ţării şi a oraşului.
Teatrul Municipal din Santiago de Chile este cel mai mare teatru din ţară şi unul dintre cele mai importante obiective culturale din oraş, inaugurat în 1857, unde îşi are reşedinţa trupa naţională de teatru, opera şi filarmonica.
Bogăţia culturală a capitalei este reflectată şi de Plaza de Armas, dominată de statuia eliberatorului Simon Bolivar, Centrul Cultural Palacio de La Moneda şi Plaza de la Constitution (locul loviturii de stat din 1973), sau Piaţa Centrală (Mercado Central).
Cele mai multe manifestări culturale din oraş se desfăşoară în Parcul Metropolitan, unul dintre cele mai întinse parcuri din lume, cu o suprafaţă de peste 720 de hectare.
Un alt loc popular este Parcul Sculpturilor, faimos pentru colecţia de opere realizate de artişti care au dorit să-şi expună creaţia într-un mediu natural.
Între obiectivele culturale ale ţării intrate în Patrimoniul Mondial UNESCO se numără Bisericile de lemn de la Chiloé (2000), Cartierul istoric al portului Valparaiso (2003).
Natură şi turism
Învecinată cu Peru la nord, Bolivia la nord-est şi cu Argentina la est, Chile se întinde pe o lungime de 4.300 kilometri, de la nord la sud, având o lăţime medie de numai 350 km. Are forma unei fâşii alungite, în coada Americii de Sud, fiind foarte atractivă datorită diversităţii naturale, de la cel mai secetos deşert din lume, Atacama, aflat în nordul ţării, până la districtul lacurilor şi munţii şi fiordurile din Patagonia, aflate în sudul ţării.
Tot în Chile se află câteva parcuri naţionale, renumită fiind Râpa Nui, intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO (1995). Numit şi Insula Paştelui acesta este unul dintre cele mai fascinante locuri ale planetei, faimos pentru statuile din piatră, numite în limba indigenă „moai”, sculptate şi înălţate începând cu secolul al X-lea. Aceste figuri au o înălţime de peste nouă metri şi o greutate considerabilă, iar misterele Insulei Paştelui sunt legate mai ales de felul în care au fost transportaţi şi înălţaţi aceşti monoliţi masivi din piatră, aşa cum arată site-urile travelsolutions.ro, turism-millenium.ro şi letsgo.ro.
Potrivit unei legende chiliene, „Dumnezeu a creat lumea şi a rămas cu multe „resturi” – râuri repezi, gheţari, văi şi munţi înalţi, vulcani acoperiţi de zăpadă, lacuri sclipitoare, păduri şi deşerturi frumoase, fiorduri îngheţate şi plaje cu nisip fin. În loc să lase aceste frumuseţi să se irosească, Dumnezeu le-a pus într-o parte uitată a lumii, astfel născându-se Chile”.
Solul ţării este o acumulare de sedimente marine, care au început să crească în era mezozoică, urmare a coliziunii dintre placa Nazca şi plăcile Americii de Sud, ducând la formarea Munţilor Anzi. Aceştia formează în prezent graniţa naturală cu Bolivia şi Argentina împreună cu Vârful Ojos del Sare, cel mai înalt vulcan activ din lume (6.891 m).
Litoralul chilian este înalt datorită munţilor, dar scade brusc în apropierea Oceanului Pacific, acolo unde Munţii Anzi „se descompun” dând naştere insulelor. Arhipelagurile se extind pe partea sudică a coastei chiliene de la insula Chile până la capul Horn, punctul cel mai sudic al continentului. Printre cele mai importante arhipelaguri şi insule se numără: arhipelagul Chonos, insula Wellington, porţiunea vestică a Țării de Foc, insulele Juan Fernández, insula Paştelui şi insulele estice.
Râurile care traversează teritoriul au permis formarea de văi transversale, iar câmpiile de coastă au început să se extindă şi au dus la formarea oraşelor, astfel că la est de Cordiliera de Coastă se află zone de câmpie şi podiş, mai ales la Strâmtoarea Magellan şi Țara de Foc, potrivit surselor amintite.
Chile deţine şi o secţiune din Antarctica. Clima ţării este de deşert, cu puţine ploi şi temperaturi medii anuale de 20 grade Celsius care scad în zonele muntoase unde se găseşte stepa chiliană. De la Valea Aconcagua în sud, este prezent un climat asemănător celui mediteranean. Chile are patru anotimpuri cu veri călduroase şi ierni reci şi ploioase.
Printre principalele atracţii naturale şi turistice ale ţării se numără: deşertul Atacama; Insula Paştelui; izvoarele termale din Mamina şi oaza din valea Pica; gheizerele active din El Tatio, în Munţii Anzi; insulele Juan Fernandez, locul de desfăşurare a acţiunii romanului Robinson Crusoe, aflate la la 650 km vest de principalul port al ţării — Valparaiso numit şi „Bijuteria Pacificului”; Vina del Mar, una dintre cele mai frumoase şi luxoase staţiuni de litoral din Chile, cu plaje fine şi aurii, cu multe cazinouri, cluburi şi hoteluri moderne.
Alte atracţii naturale şi turistice sunt: insula Chiloe unde pot fi admiraţi pinguini magelani, într-un peisaj de fiorduri şi păduri veşnic verzi; fabricile de salpetru (nitrat de potasiu) „Santa Laura şi Humberstone” intrate în Patrimoniul Mondial UNESCO. (1995). Este vorba despre o aşezare fantomă, relicvă a oraşelor producătoare de nitraţi, care s-au format în secolul al IX-lea. Abandonate în secolul XX, cele doua fabrici din Chile au fost redeschise devenind atracţii turistice.
În capitala Santiago de Chile pot fi admirate statuia Fecioarei Maria de pe varful Cerro San Cristobal de 860 m înălţime, iar la poalele dealului, în cartierul latin Barrio Bellavista, casa poetului Pablo Neruda, La Chascona.
Gastronomie
Situată în America de Sud şi învecinată cu Peru, Bolivia, şi Argentina, Chile se întinde pe o suprafaţă de 756.626 km pătraţi, având forma unei fâşii alungite, în coada Americii de Sud.
Țara este foarte atractivă şi datorită bucătăriei sale ce reprezintă un amestec al celei spaniole cu cea indigenă. Astfel, zona de nord a ţării este influenţată de reţete ale culturii Inca, centrul ţării este dominat de tradiţiile germane şi spaniole în timp ce în sud se resimte patrimoniul culinar al Mapuches, potrivit ww.turism-millenium.ro.
O bucătărie aflată la graniţa dintre două emisfere se caracterizează prin numeroase feluri de mâncare ce se prepară cu peşte, dar şi din pasăre şi porumb. Printre preparatele specifice se numără „empanadas” (plăcinte umplute cu carne, brânză, legume, peşte, şuncă sau caşcaval) şi „umitas” — asemănătoare sarmalelor.
Cele mai utilizate ingrediente în întreaga ţară sunt: carne, fructe de mare, orez, cartofi, ceapă, usturoi şi roşii. Bucătăria chiliană nu este picantă iar printre preparatele tradiţionale se mai numără: Cazuela – un fel de supă clară de vită, cu porumb, cartofi, dovleac şi morcov; A lo pobre (biftecul săracului) – friptură cu cartofi prajiti, ouă ochiuri şi ceapă prăjită; Asado —fripturi la grătar (în special de vită); Pastel de choclo – plăcintă cu straturi de porumb, carne şi brânză; Ceviche – salată din peşte crud murat în zeamă de lămâie şi servit cu ghimbir, ceapă şi ardei; Palta reina – avocado umplut cu salată de pui, ton sau creveţi, potrivit site-ului triptil.ro.
Printre cele mai populare dulciuri se numără Tortas (torturi) pregătite din e Bischvite în straturi suprapuse, umplute cu cremă de frişcă; Dulce de leche (caramele) şi fructe. Queques este un tort mai greu şi mai uscat, fără straturi şi de obicei acoperit cu glazură de zahăr, iar Tartaletas este o plăcintă acoperită cu fructe.
Chile este o ţară faimoasă pentru vinurile sale. Terremoto este o băutură tradiţională, obţinută din vin alb. Alte băuturi specifice sunt: Pisco, un lichior tare preparat din boabele de strugure ce rămân după presare; dar aguardiente sau chicha (un fel de ţuică) din struguri. Mote con huesillos este o băutură naturală foarte răcoritoare făcută din grâu, piersici şi apă îndulcită cu zahăr sau miere. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Chile Travel , facebook.com/Wines of Chile, touropia.com, visitchile.com, Video: youtube.com)
