Regiunea viticolă Valea Loarei se află în nord-estul Franţei, de-a lungul celui mai lung fluviu al ţării, Loara (Loire).
Regiunea este celebră în lumea întreagă, îndeosebi pentru renumitele castele ale regilor Franţei, ea fiind profund încărcată de istorie, cu oraşe, castele, fortăreţe, catedrale şi abaţii impresionante, dar şi cu parcuri şi grădini de o frumuseţe aparte, amenajate, de-a lungul timpului, de celebri arhitecţi peisagişti.
Castelele au început să fie construite începând cu secolul al XII-lea, pe vremea aceea fiind adevărate fortăreţe. Regiunea a primit denumirea de ”grădina Franţei”, pentru că, datorită fertilităţii sale, comerţul pe fluviu era înfloritor. Treptat, însă, pe măsura ce monarhia franceză devenea o putere tot mai mare în Europa, Valea Loarei a devenit ”grădina regilor”, regii Franţei construindu-şi aici, în secolele XV-XVI, reşedinţe confortabile, de o frumuseţe deosebită.
Patrimoniul regiunii este îmbogăţit şi de numeroasele podgorii aşezate de-a lungul aceluiaşi fluviu, în vecinătatea celebrelor castele, care nu fac decât să-i crească prestigiul. Având o lungime de peste 1.000 km, fluviul izvorăşte din Masivul Central, curge spre nord, prin regiunile Roanne şi Nevers, până la Orléans, apoi coteşte spre vest prin Tours şi se varsă în Oceanul Atlantic la Saint-Nazaire.
Valea Loarei constituie un loc excepţional, atât datorită diversităţii biologice, cât şi pentru bogăţia istorică şi culturală. În ceea ce priveşte viţa-de-vie, se pare că a fost cultivată de-a lungul fluviului încă din primele decenii ale erei noastre, dar primele dovezi scrise datează abia din secolul al V-lea, potrivit volumului ”Wine”, de Andre Dominé.
Următoarele referiri documentare ne trimit în secolul al XI-lea, când danezii descoperiseră deja aceste vinuri, pe care le puteau importa uşor, practicând comerţul pe apă. Totodată, în Anglia, vinurile de Poitou şi de Anjou se bucurau de o mare popularitate, dar, odată cu dezvoltarea vinurilor de Bordeaux, cele de pe Valea Loarei nu au mai avut acelaşi succes.
Regiunea are o suprafaţă de 50.000 de hectare acoperite cu viţă-de-vie, suprafaţa aceasta geografică foarte generoasă ducând la o varietate mare de vinuri, dar şi la diferenţe substanţiale între acestea. Plantaţiile de vii din bazinul Loarei şi al afluenţilor săi sunt cantonate pe dealurile şi terasele Loarei, cu soluri foarte variate, de la cele calcaroase, la cele pietroase, granitice etc., potrivit prof. Constantin Târdea şi prof. Liviu Dejeu, în cartea ”Viticultura”.
Pe de altă parte, clima continentală din Masivul Central nu are, practic, mai nimic în comun cu cea temperată, din vecinătatea Atlanticului, întâlnită în ţinutul Muscadet. Condiţiile de climă variază, prin urmare, mult mai mult decât în celelalte regiuni viticole franceze, situate mai la sud. Astfel, din punctul de vedere al vinurilor obţinute, podgoriile de pe Valea Loarei se pot grupa în mai multe areale, potrivit volumului ”The New Illustrated Guide to Wine”, scris de Stuart Walton. Pornind de la vest la est, acestea sunt: Pays Nantais, Anjou, Saumur, Touraine şi partea de răsărit a Loarei.
Pentru Pays Nantais, reprezentativ este vinul alb de Muscadet. Trebuie menţionat faptul că acesta nu are nimic în comun cu vinurile de Muscat, ci descrie vechiul soi pentru vinuri albe, Melon de Bourgogne, care a fost adus pe Valea Loarei de către olandezi, dispărând ulterior din Burgundia. Este astăzi un vin alb, uşor, cu aromă fructată, care se potriveşte de minune cu fructele de mare, potrivit volumului ”Wine”, de Andre Dominé.
În Anjou, notează oenologul Mihai Macici în cartea ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”, se obţin prestigioase vinuri licoroase, din struguri cu atac de mucegai nobil, vinuri albe seci şi spumante, vinuri roşii şi rozé. Vinurile albe se obţin din soiurile Chenin, cele roşii, din Cabernet franc şi Cabernet Sauvignon, cele rozé din Gamay, Groslot şi Cot. În acest areal, este demn de menţionat vinul Rosé d’Anjou, un vin rozé de înaltă calitate, obţinut din soiul Cabernet Sauvignon.
În Saumur, se produc vinuri albe seci şi demiseci, caracterizate prin prospeţime şi fructuozitate, dar zona este celebră şi pentru vinurile roşii şi pentru spumante. Dintre cele roşii, sunt demne de amintit vinurile Saumur-Champigny, atractive şi fructate, care se pretează foarte bine la învechire. În ceea ce priveşte vinurile spumante, acestea se obţin din soiul Chenin blanc, după aceeaşi metodă întâlnită în regiunea Champagne, potrivit volumului ”The New Illustrated Guide to Wine”, scris de Stuart Walton.
În Touraine, se obţin vinuri asemănătoare calitativ cu cele din Saumur, perla podgoriei fiind Vouvray, situată pe malurile râului Cher, unde se produc renumite vinuri albe, de la cele seci, la demi-seci, demi-dulci sau chiar spumante, potrivit volumului menţionat anterior.
Regiunea viticolă Valea Loarei se termină cu câteva areale viticole mai mici, situate în partea sa de răsărit, respectiv în centrul Franţei: Sancerre, Pouilly-Fumé, Quincy, Reuilly, unde se obţin renumite vinuri albe din soiul Sauvignon. Cele mai celebre dintre acestea sunt cele obţinute la Sancerre, Pouilly-Fumé, arealele fiind situate de o parte şi de alta a fluviului. La Sancerre şi Reuilly, însă, se obţin şi vinuri roşii sau rozé, din soiul Pinot noir, în cupaj cu soiul Gamay, cel mai probabil, pentru cele din urmă.
Datorită bogăţiei sale culturale, arhitecturale, geografice şi gastronomice, Valea Loarei a fost înscrisă, în anul 2000, pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Vallée De La Loire, my-loire-valley.com, Video: youtube.com)
