Regina Elisabeta a II-a s-a născut la 21 aprilie 1926, pe strada Bruton numărul 17, din cartierul londonez Mayfair. Era primul copil al Ducelui şi Ducesei de York, care au devenit ulterior regele George al VI-lea şi regina Elisabeta.
Prinţesa a fost botezată Elisabeta Alexandra Maria în capela privată a Palatului Buckingham. Elisabeta a fost numită după mama sa, Elisabeta Bowes-Lyon, iar celelalte nume provin de la străbunica paternă, regina Alexandra, şi bunica paternă, regina Maria, conform unei biografii publicate pe site-ul royal.gov.uk.
Elisabeta şi-a petrecut primii ani de viaţă în reşedinţa londoneză din Piccadilly 145, luată de părinţii săi la puţin timp după naşterea sa, şi la White Lodge în Richmond Park.
Viitoarea regină şi-a petrecut copilăria şi în casele de la ţară ale bunicilor paterni, regele George V şi regina Maria, şi ale părinţilor mamei sale, contele şi contesa de Strathmore.
Din 1930, prinţesa Elisabeta are o soră, prinţesa Margaret Rose.
Când Elisabeta a împlinit şase ani, părinţii săi au primit Royal Lodge, din Marele Parc de la Windsor, drept reşedinţa de la ţară. Aici Elisabeta avea propria ei căsuţă, Y Bwthyn Bach (the Little Cottage), ce i-a fost oferită cadou de către locuitorii din Țara Galilor, în 1932.
Viaţa de familie liniştită a prinţesei Elisabeta se curmă însă în 1936, odată cu moartea 
bunicului său, regele George al V-lea. Fiul său cel mare a devenit regele Edward al VIII-lea, însă, înainte de sfârşitul anului, acesta a decis să renunţe la tron pentru a se căsători cu femeia pe care o iubea, Wallis Simpson.
După abdicarea acestuia, tatăl Elisabetei a acces la tron ca regele George al VI-lea, iar în 1937 cele două prinţese au participat la încoronarea părinţilor lor la Westminster Abbey.
În aceste condiţii, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoarea tronului şi a început să suscite din ce în ce mai mult interesul publicului.
Prinţesa a fost educată acasă, alături de sora sa, prinţesa Margareta, iar după ce tatăl ei a devenit rege şi ea moştenitoarea tronului, a început să studieze istoria şi dreptul constituţional pentru a se pregăti pentru viitorul ei rol.
Elisabeta a fost instruită de tatăl său, regele George al VI-lea, de Henry Marten, vice-rector al colegiului Eton, dar şi de arhiepiscopul de Canterbury în chestiuni care ţineau de religie.
Prinţesa a învăţat franceza de la mai multe guvernante franceze şi belgiene. Ulterior, ca regină a avut adesea prilejul de a se folosi de această abilitate, atunci când s-a întâlnit cu ambasadorii şi şefii de stat din ţările francofone sau când a vizitat zonele vorbitoare de limba franceză din Canada.
Prinţesa Elisabeta a studiat, de asemenea, arta şi muzica, a învăţat să călărească şi a devenit o înotătoare pricepută, câştigând un concurs de înot pentru copii la vârsta de 13 ani.
De asemenea, la 11 ani, prinţesa Elisabeta a devenit membră a corpurilor Girl Guide (Fetele cercetaş) şi Sea Ranger.
În 1940, în timpul bombardamentelor aeriene asupra Marii Britanii, tinerele prinţese au fost mutate pentru siguranţă la castelul Windsor, unde au petrecut majoritatea anilor de război.
A fost o perioadă de austeritate şi de anxietate pentru întreaga ţară, inclusiv pentru familia regală. De Crăciun însă, tinerele prinţese interpretau roluri de pantomimă alături de copiii membrilor personalului, pentru a-şi delecta familia şi pe angajaţii Casei Regale.
La scurt timp după ce familia regală a revenit din Africa de Sud în 1947, a fost anunţată logodna prinţesei Elisabeta cu locotenentul Philip Mountbatten.
Cei doi, care se cunoşteau de mai mulţi ani, s-au căsătorit la Westminster Abbey la 20 noiembrie 1947. Evenimentul a fost unul lipsit de fast, deoarece Marea Britanie se refăcea încă din război. Prinţesa a trebuit sa colecteze cupoane de îmbrăcăminte pentru rochia sa, aşa cum făcea la acel moment orice tânără mireasă. Cuplul şi-a petrecut luna de miere la Broadlands, casa Lordului Mountbatten, şi la Birkhall, Balmoral.
Locotenentul Mountbatten, în prezent Alteţa Sa Regală Prinţul Philip, Duce de Edinburgh, este fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-stră-nepotul reginei Victoria.
Cei doi au patru copii, opt nepoţi şi cinci strănepoţi.
Prinţul Charles, în prezent Prinţul de Wales, moştenitorul tronului, s-a născut în 1948, iar sora sa, prinţesa Anne, în prezent Prinţesă Regală, doi ani mai târziu.
După ce Elisabeta a devenit regină s-a născut al treilea copil al cuplului, prinţul Andrew, în 1960, şi al patrulea, prinţul Edward, în 1964. Prinţul Andrew şi prinţul Edward au fost primii copii născuţi de un monarh în timpul domniei din momentul în care regina Victoria şi-a întemeiat o familie.
Nepoţii Reginei şi Ducelui de Edinburgh sunt Peter şi Zara Phillips (născuţi în 1977, respectiv 1981); Prinţul William de Wales şi Prinţul Henry de Wales (născuţi în 1982, respectiv, 1984); Prinţesa Beatrice de York şi Prinţesa Eugenie de York (născute în 1988, respectiv 1990); şi Lady Louise Windsor şi vicontele Severn (născuţi în 2003, respectiv, 2007) şi copiii Contelui şi Contesei de Wessex.
Viaţa de familie a fost un sprijin esenţial pentru regină de-a lungul domniei sale. Familia regală îşi petrece de obicei împreună Crăciunul la domeniul Sandringham din Norfolk, participând la slujba din ziua de Crăciun.
După căsătoria lor din 1947, Prinţesa Elisabeta a efectuat vizite oficiale alături de Ducele de Edinburgh în Franţa şi în Grecia, iar în toamna anului 1951 cei doi au vizitat Canada.
Prinţesa Elisabeta a vizitat, de asemenea, Malta, de patru ori în timp ce prinţul Philip se afla staţionat pentru îndatoriri în cadrul marinei, bucurându-se de viaţa de tânără mamă şi de soţie a unui locotenent din marină.
Acest mod de viaţă nu a durat mult timp, în condiţiile în care sănătatea tatălui ei se deteriora. În 1952, regele George al VI-lea a fost forţat de boală să îşi abandoneze vizita pe care intenţiona să o facă în Australia şi Noua Zeelandă, iar prinţesa, însoţită de prinţul Philip, au mers în locul său.
La 6 februarie 1952, prinţesa Elisabeta a primit vestea morţii tatălui său, în timp ce se afla într-o zonă izolată din Kenya. Călătoria a trebuit să fie abandonată, iar tânara prinţesă s-a întors în Marea Britanie ca regină. Ea a fost întâmpinată la aeroport de premierul Winston Churchill şi de alţi oficiali.
Încoronarea a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, în cadrul unei ceremonii solemne, oficiată de Geoffrey Fisher, arhiepiscopul de Canterbury.
La ceremonie au participat reprezentanţi ai Camerei Lorzilor, ai Camerei Comunelor şi ai tuturor marilor instituţii din Marea Britanie, alături de premieri şi de reprezentanţi ai celorlalte ţări din Commonwealth şi de oficiali din partea altor state.
Numeroşi oameni au privit procesiunea de-a lungul traseului, în pofida ploii. Ceremonia a fost difuzată la radio, în întreaga lume şi, la cererea reginei, pentru prima dată la televizor.
Încoronarea a fost urmata de plimbări cu caleaşca pe străzile Londrei, de o trecere în revistă a flotei de Spithead şi de vizite în Scoţia, Irlanda de Nord şi Țara Galilor.
O parte importanta a activităţii reginei constă în sprijinirea şi încurajarea serviciul public şi de voluntariat, prin implicarea în activitatea unor organizaţii caritabile şi nu numai. Regina patronează în prezent peste 600 de organizaţii, care acoperă toate domeniile în care au loc acţiuni caritabile şi de voluntariat, de la oportunităţi pentru tineri, la conservarea vieţi sălbatice şi a mediului înconjurător. (Text: Agerpres, Foto: popsugar.com, dailymail.co.uk, pinterest.com, Video: youtube.com)
