Regatul Swaziland sărbătoreşte ziua naţională la 6 septembrie marcând aniversarea proclamării independenţei în 1968.
Natură şi turism
Situată în Sudul Africii, este o ţară fără ieşire la mare ce se învecinează la sud, nord şi vest cu Africa de Sud şi la est cu Mozambic. Potrivit istoricului prezentat de MAE, locuitorii originari sunt de etnie khoisan, compoziţia etnică schimbându-se total în urma marii migraţii Bantu din zona Marilor Lacuri.
Regatul Swaziland este cunoscut ca „Elveţia Africii” datorită peisajelor naturale deosebite, cascadelor şi defileurilor împădurite, potrivit globi.ro. Rezervaţiile naturale şi parcurile naţionale alcătuiesc unele dintre cele mai frumoase peisaje din sudul Africii, iar platourile din partea de vest, ce se ridică la peste 1.800 de metri deasupra nivelului mării, sunt brăzdate de numeroase cursuri de apă, cascade şi defileuri împădurite.
Principalele râuri (Great Usutu, Black Mbuluzi/Umbeluzi) sunt tributare Oceanului Indian. Predomină vegetaţia de savană, care în regiunile mai înalte, cedează locul pădurii alpine şi păşunilor.
Relieful ţării este caracterizat de podişuri care coboară în trepte dinspre Vest (peste 1.000 m, în High Veld, culminând la 1.862 m în vârful Emlembe) spre Est (300 m în Low Veld, altitudine minimă în albia râului Great Usutu, 21 m). Jumătatea de vest este muntoasă, coborând la o regiune joasă la est. Frontiera de est cu Mozambic şi Africa de Sud este dominată de abruptul munţilor Lebombo.
Clima ţării este subtropicală în podişurile mai joase (cu temperaturi relativ ridicate, în jur de 20 de grade şi precipitaţii însumând 500-1000 mm/an, în anotimpul ploios) şi temperată (cu temperaturi relativ scăzute, 7 grade la 1.200 m altitudine şi precipitaţii bogate, însumând între 1.000 şi 1.900 mm/an) în podişul înalt din Vest.
Una dintre cele mai mici ţări din Africa, cu unul dintre cele mai vechi regate de guvernământ, Swaziland a cunoscut o creştere a popularităţii eco-turismului în secolul al—XXI-lea, existând aici o gamă largă de destinaţii.
Între atracţiile turistice ale ţării se numără: Mlilwane, un sanctuar al vieţii sălbatice; cascadele Mantenga; Piggs Peak — important centru urban; Parcul Naţional Kruger; Palatul Statal Embo, Muzeul Naţional şi muzeul dedicat regelui Swazi Sobhuza din oraşul Lobamba; oraşele Mhlambanyatsi şi Manzini; valea Ezulwini cunoscută sub numele de „Valea Cerului”; Colegiul Waterford-Kamhlaba United World College; Rezervaţia Mkhaya unde se găsesc rinoceri negri; Parcul Naţional Regal Hlane unde se pot vedea lei, elefanţi şi o mulţime de antilope; Rezervaţia Naturală Malolotja ce oferă trasee pentru drumeţii; produsele Fabricii de Sticlă Ngwenya — multe dintre acestea având forme de animale şi păsări africane şi făcute din sticlă reciclată; Piaţa din Manzini — cel mai bun loc din Swaziland de unde pot fi achiziţionate chilipiruri.
De asemenea, capitala Mbabane aflată la capătul de nord al văii Ezulwini este cel mai mare oraş al ţării, cu facilităţi turistice. Acesta prezintă un climat subtropical umed, caracterizat prin temperaturi medii, ce oscilează în jurul valorii de 15 grade în luna iulie şi 22 de grade în luna ianuarie. Totodată, oraşul dispune şi de câteva centre unde sunt confecţionate obiecte artizanale specifice regiunii şi regatului Swaziland cunoscut nu doar pentru natura sa şi pentru produsele de artizanat de excepţie.
Gastronomie
Situat în Sudul Africii, şi învecinat cu Africa de Sud şi Mozambic, regatul este împărţit în patru districte — Hhohho, Lubombo, Manzini, Shiselweni. Potrivit istoricului prezentat de MAE, locuitorii originari sunt de etnie khoisan, compoziţia etnică schimbându-se total în urma marii migraţii Bantu din zona Marilor Lacuri. Grupurile etnice sunt swazi între care 83% sunt creştini (neo-protestanţi urmaţi de catolici), 0,95% musulmani.
Una dintre cele mai mici ţări din Africa, fără ieşire la mare, Swaziland are o bucătărie determinată în mare măsură de anotimpuri şi de regiunea geografică. Alimentele de bază includ sorgul, porumbul şi dovlecii, servite adesea cu carne de capră, dar şi diferite tipuri de fasole. Locuitorii cultivă porumb, sorg, fasole, dar şi arahide şi cartofi, animalele fiind sacrificate în general, pentru ocazii speciale.
Fiind considerate un aliment cu un înalt statut, nimic nu este irosit de la animalele sacrificate, astfel că se prepară tocane condimentate sau piftii, inclusiv din organe, pipote de pui, burtă sau copite.
Micul dejun al omului de rând din Swaziland constă în ceai, pâine şi/sau un terci acru făcut din mălai fermentat (Incwancwa). La prânz se consumă pâine, iar cina constă într-un terci mai gros, cu carne şi legume (Sishwala).
Alte mâncăruri tradiţionale sunt: Sitfubi (lapte proaspăt fiert şi amestecat cu mălai), Sidvudvu (porridge din dovleac amestecat cu făină de porumb), Umkhunsu (fâşii din carne uscate), Tinkhobe (porumb întreg fiert).
Fructele includ multe soiuri tropicale cum ar fi mango, guava, banane sau avocado, cel mai bun timp pentru cele mai multe fructe fiind târziu, în sezonul ploios, din decembrie până în martie. În lunile ianuarie-martie este sezonul fructului marula, folosit pentru prepararea unui lichior cremos, după reţete diferite, specifice fiecărei gospodării.
Printre băuturile consumate se numără Emahewu (făcută din terci subţire fermentat), iar berea tradiţională, produsă în Siswati, se numeşte „Tjwala„. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Swaziland Toruism, thekingdomofswaziland.com , en.wikipedia.org Video; youtube.com)
