În fiecare an, la 12 octombrie, spaniolii din întreaga lume sărbătoresc „Ziua Hispanităţii”. În toate ţările vorbitoare de limbă spaniolă, oficialităţile organizează parade militare, se ţin discursuri, au loc spectacole, întreceri sportive, iar seara se încheie cu nelipsitele focuri de artificii.
Repere culturale
Istoria şi cultura Spaniei înglobează un amestec bogat de elemente diverse. Un număr impresionant de personalităţi şi-au adus contribuţia la îmbogăţirea limbii, culturii şi istoriei acestei ţări şi a limbii spaniole, în general.
Prin operele lor, scriitorii Pedro Calderon de la Barca, Miguel de Cervantes Saavedra, Gonzalo Torrente Ballester, Jose Echegaray (laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1904), Federico García Lorca, Ramon Sender, poetul Jose Maria Gabriel y Galan, filologul Rafael Lapesa, filosoful Jose Ortega y Gasset, compozitorii Manuel de Falla, Isaac Albéniz, Felipe Pedrell, Federico Moreno Torroba, tenorul Palcido Domingo, artiştii El Greco, Diego Rodriguez de Silva y Velasquez, Jose de Ribera, José de Ribera, Francisco de Goya, Pablo Picasso, Salvador Dali, arhitectul Antonio Gaudi, regizorii Luis Bunuel şi Pedro Almodovar sunt doar câteva dintre personalităţile care şi-au pus amprenta asupra culturii şi istoriei Spaniei.
Federico García Lorca, cel mai popular şi influent scriitor spaniol din secolul al XX-lea, cântă viaţa, dragostea şi moartea, aducând un vibrant elogiu peisajului andaluz şi oamenilor simpli, deţinători ai unor trăsături morale de neasemuită frumuseţe.
Extinsa şi valoroasa operă a poetului Jose Maria Gabriel y Galan este rezultatul unei folosiri de o simplitate surprinzătoare şi sublime a cuvintelor, frazelor şi conceptelor, lipsită de artificii şi sofisticării.
Dramaturgul Jacinto Benavente Martinez, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1922, a fost aclamat de conaţionali, care l-au numit „principele geniilor spaniole moderne”.
Bilanţul vieţii scriitorului spaniol Miguel de Cervantes Saavedra, plin de deziluzii şi înfrângeri, este transpus în romanul intitulat „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, o satiră a literaturii cavalereşti, una dintre capodoperele prozei universale.
Opera lui Manuel de Falla îmbină elemente ale muzicii folclorice spaniole cu cele ale impresionismului. Compozitorul Isaac Albéniz a scris 50 de piese pentru pian de o nebănuită prospeţime.
Felipe Pedrell, compozitor şi profesor de estetică muzicală la Conservatorul din Madrid, a predat armonia şi compoziţia, având ca elevi viitori mari muzicieni: Issac Albeniz, Don Enrique Granodos, Laurent Robert de Vives şi Manuel de Falla.
Prin vocea sa, Placido Domingo a cucerit o lume întreagă şi a devenit un reper pentru aspiranţii muzicii clasice.
Rafael Lapesa a crezut cu tărie în expansiunea iremediabilă a spaniolei, sporită în frumuseţe şi concepte prin caracteristicile vorbitorilor din America Latina, încât în unele din ultimele sale declaraţii în legătura cu „rivalităţile” dintre limbile cele mai vorbite în lume şi-a afirmat ferm convingerea că spaniola nu va putea fi niciodată îngrădită în continua ei câştigătoare de poziţii, nici măcar de către engleză.
Comunitatea ţărilor vorbitoare de limbă spaniolă este formată din Spania şi majoritatea statelor Americii de Sud şi Meridionale, cu excepţia câtorva, unde se vorbeşte limba portugheză. De asemenea, spaniola se mai vorbeşte în Filipine, în unele regiuni ale Africii de Nord şi Vest, fiind totodată limba oficială în numeroase state din aceste zone. Spaniola este una din cele şase limbi de lucru ale Adunării Generale a ONU.
Limba spaniolă, limbă romanică occidentală, aparţinând familiei de limbi indo-europene, este urmaşa directă a latinei vorbite de populaţia celtiberă romanizată, influenţată de limba germanică a vizigoţilor şi de cea arabă.
Limba modernă are la bază dialectul castilian. Vorbitorii de limbă spaniolă celebrează la 12 octombrie nu doar graiul lor latin, ci şi spiritul care derivă din această limbă melodioasă, armonioasă.
Gastronomie
La fel ca şi în cultură, tradiţia culinară este foarte variată atrăgând anual mii de turişti, care nu se pot declara dezamăgiţi de alegerea făcută.
În Catalonia, situată pe malul Mării Mediterane, pe coasta Brava, gastronomia este renumită pentru specialităţile din fructe de mare şi peşte foarte apreciate de turiştii care îşi petrec vacanţele în zonă. Renumite sunt şi vinurile aromate şi, nu în ultimul rând, deserturile tradiţionale, dintre care se remarcă „Catalonian Cream”.
Castilla-La Mancha, ţara în care a trăit Don Quijote, se remarcă în arta culinară prin celebra brânză „Manchego”, asortată cu felurite vinuri aromate.
În Asturia, „Fabada”, specialitatea culinară locală, este făcută dintr-un soi special de fasole, sos purpuriu şi numeroase specialităţi de brânză, peste care se toarnă un pahar de „cidru”.
La Rioja cele mai gustoase specialităţii culinare sunt făcute din carne de miel. Foarte apreciate sunt, de asemenea, foietajele „Sierra de Cameros”.
Cei care vizitează partea de nord-vest a Spaniei, unde se află Galicia, vor găsi din abundenţă scoici fie umplute sau coapte în pesmet presărate cu boia de ardei, o delicatesă de rafinament culinar. Plăcinte de patiserie sărate umplute cu legume de sezon tăiate mărunt, condimente şi orice tip de carne la alegere, alături de o băutură tradiţională, care conţine cafea măcinată, zahăr, coajă de lămâie şi lichior Orujo, amestecate într-o oală de lut şi fierte pe foc, pot fi o masă delicioasă pe care să nu o uiţi.
Primul lucru la care te gândeşti, însă, când pronunţi La Rioja, este, probabil, renumitul soi de vin cu acelaşi nume, care este produs chiar aici, în cea mai mică regiune autonomă din Spania, localizată la sud de Țara Bascilor şi pe malul vestic al Râului Ebro. Există şapte feluri de vin de Rioja, patru roşii şi alte trei albe. O altă specialitate produsă aici este „Pimientos del Piquillo” (un preparat din ardei). Haro este centru în care se produce şi se îmbuteliază vinul, precum şi locul de desfăşurare al evenimentului folcloric anual numit „Bătaia vinului”.
Însorita Valencie de pe coasta de est reprezintă centrul orezului în Spania şi locul de naştere al festinurilor spaniole, meniurilor cu fructe de mare şi al şofranului. Câteva ingrediente la care se adaugă şi modul distinct de a găti în bucătăria spaniolă fac din această cereală introdusă în Spania de mauri, vedeta oricărui meniu din regiune. Tăiţeii din orez preparaţi după o reţetă clasică, carnea sau peştele sunt ingredientele principale din „paella alicantina”.
În Insulele Canare dieta tropicală se distinge foarte uşor de celelalte meniuri de pe continent, prin influenţe native guanche şi africane, şi prin produsele alimentare aduse din Americi în epoca descoperirilor. Gofio (porumbul prăjit) este un ingredient preferat în toate felurile de mâncare, iar sosurile picante Mojos însoţesc o porţie de „sanchocho canario” (peşte alb sărat) şi „papas arrugadas” (cartofi mici fierţi întregi în apă de mare).
În bucătăria spaniolă sunt produse mâncăruri consistente şi picante, cu numeroase mirodenii. Din preparatele acestui popor nu lipsesc niciodată condimentele mediteraneene. În Spania obiceiurile şi tradiţiile culinare variază de la o regiune la alta, existând diferenţe şi între ceremonia cu care este servită masa făcând din acesta un festin preţuit. (Text: Agerpres, Foto: tourspain.org, spainguides.com)
