Regatul Bahrain sărbătoreşte ziua naţională la 16 decembrie. Situat în Golful Persic, în Asia de Sud-Vest, Regatul Bahrain, cu o suprafaţă de 694,25 km pătraţi, este un arhipelag format din insula Bahrain (563 kmp) şi alte 32 de insule mai mici (Al Muharraq – 17,4 kmp; Sitra – 9,9 kmp; Umm Na’asan – 9,9 kmp ş.a.), conform volumului ”Enciclopedia statelor lumii” (2005).
Natură, istorie şi turism
Relieful insulei Bahrain este reprezentat de un deşert nisipos, altitudinea maximă fiind de 135 m (în Jabal Dukhan). Clima este aridă, cu precipitaţii scăzute, temperaturi relativ mici iarna (16 grade Celsius în luna ianuarie) şi foarte ridicate vara (atingând adesea 42 grade Celsius în luna august).
Vegetaţia naturală este aproape inexistentă, iar fauna este săracă (gazele, iepuri ş.a.). Regatul Bahrain deţine rezerve de petrol şi gaze naturale. În domeniul agriculturii sunt de amintit culturile de curmali, orez, legume, citrice. O îndeletnicire veche este pescuitul (peşte, perle), se arată în ”Enciclopedia statelor lumii” (1981).
Capitala statului este Manama, iar principalele oraşe sunt Al Muharraq, Rifa’a, Madinat Hamad, Madinat Isa.
Capitala Manama, situată pe ţărmul nordic al insulei Bahrain, este şi unul dintre principalele porturi ale ţării. Menţionată documentar pentru prima dată în 1345, a fost, începând din 1783, reşedinţă a dinastiei al-Khalifa. Oraşul a cunoscut o dezvoltare rapidă începând din deceniul patru al secolului al XX-lea, când devine cel mai important centru industrial (rafinarea petrolului local şi din import, şantiere de reparaţii navale ş.a.).
În trecut bază importantă pe ruta comercială spre India, stăpânit de sumerieni, perşi, seleucizi, parţi, sasanizi, Bahrainul este cucerit în secolul al VII-lea de arabi, care impun limba şi religia. Ulterior s-a aflat sub stăpânire portugheză (1521-1602), persană (1602-1783), fiind ocupat apoi de arabi sunniţi emigraţi din Kuwait, care întemeiază, în 1783, un şeicat de sine-stătător condus de dinastia al-Khalifa.
În urma tratatelor din 1820, 1847, 1856 şi 1861, Bahrainul devine de facto un protectorat britanic, Marea Britanie fiind responsabilă pentru relaţiile externe şi apărarea teritoriului. Descoperirea, în 1932, a primelor zăcăminte de ţiţei (2,4 milioane tone extrase în 1935) influenţează decisiv viaţa economică a şeicatului, care devine unul dintre cele mai înfloritoare state de la Golful Persic potrivit volumului ”Mică enciclopedie de istorie universală” (1988).
În perioada 1968-1971, Bahrainul face parte din Federaţia Emiratelor de la Golful Persic, iar la 14 august 1971 îşi proclamă independenţa de stat. Tot în 1971 este admis şi în ONU.
Populaţia Regatului Bahrain este alcătuită din arabi, indieni, pakistanezi, iranieni, europeni. Limba oficială este araba.
Dintre principalele atracţii şi obiective turistice amintim: capitala Manama, cu Muzeul Naţional (fondat în 1998); numeroasele moschei (între care Al-Fateh sau Marea Moschee, moscheea Suq Al-Khamis, din secolele VII-VIII d.Hr., cea mai veche din ţară); punctele arheologice cu vestigii ale civilizaţiei Dilmun, de tip sumerian (veche de peste cinci milenii), între care Qal’at Al-Bahrain (cunoscut şi ca Fortul Bahrain), templele de la Ad-Diraz şi Barbar; oraşul Al Muharraq, al doilea ca mărime din Bahrain, situat pe insula cu acelaşi nume, cu case vechi (Bait Shaikh Isa Bin Ali şi Bait Seyadi, construite pe la cca 1800), forturi (Abu Mahir şi Arad, din secolul al XVI-lea), souk-ul etc. (Text: Agerpres, Foto: bahrain.com)
