Piesa centrală a transportului public din Londra este London Underground, denumit de localnici „The Tube”, care are 12 linii interconectate, fiind unul dintre cele mai vechi, mai lungi şi mai vaste sisteme de metrou din lume.
Primul metrou din lume, tras de o locomotivă cu aburi, a circulat pe o distanţă de 6 kilometri, pe sub Londra, în 1863. Ruta era între Paddington şi Farringdon. Şi, în prezent, există o porţiune din vechiul traseu, înglobat în ruta Paddington – Covent Garden – London Transport Museum. În cadrul acestui muzeu este expus şi un motor al unei locomotive din acele vremuri.
Totodată, sistemul londonez de transport a înglobat şi prima linie electrică de metrou din lume, City & South London Feroviar, inaugurată în 1890.
Unii martori ai primelor călătorii cu metroul londonez erau sceptici cu privire la succesul noului mod de a călători. Şi asta din pricina atmosferei neplăcute create de aburul şi fumul, care umpleau staţiile şi tunelurile. Însă, temerile lor s-au dovedit neîntemeiate, metroul devenind un mijloc de transport îndrăgit de londonezi.
Următoarea capitală care s-a bucurat de acest mijloc de transport a fost Budapesta, urmată de Paris.
În prezent, metroul londonez transportă peste trei milioane de călători pe zi şi peste un miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou din lume, el rulând aproximativ 393 de km (244 de mile) pe sub străzile din Londra. Metroul londonez are în componenţă 500 de trenuri şi traseul său are 275 de staţii. Staţia cea mai aglomerată este Waterloo, care deserveşte aproximativ 46.000 navetişti la orele dimineţii.
Din cauza terenului nefavorabil pentru realizarea liniilor de metrou subterane la sud de fluviu, un al doilea sistem de metrou – Docklands Light Railway – a fost deschis în 1987. Acesta utilizează trenuri mai mici şi mai uşoare şi deserveşte estul Londrei şi Greenwich, pe ambele părţi ale Tamisei. (Text: Agerpres, Foto: commons.wikimedia.org)
