Pe 23 martie 2016, se produce o eclipsă de Lună prin penumbră, care nu este vizibilă din România. Acest tip de eclipsă este, în general, mai dificil de observat.
Fenomenul astronomic poate fi observat doar câteva minute în Asia, Australia, America de Nord, America de Sud, Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Arctic şi din Antarctica, deoarece la acel moment, Pământul va fi între Lună şi Soare şi umbra Pământului va acoperi discul lunar în proporţie de 77,5 la sută.
Eclipsa de Lună prin penumbră începe în dimineaţa zilei de miercuri, cu faza de penumbră la 11 h 39 m (ora Bucureştiului) când penumbra Pământului începe să atingă faţa Lunii. La 13 h 47 m (ora Bucureştiului) se atinge maximul eclipsei. Durata totală a fenomenului este de 4 h 15 m, încheindu-se la 15 h 54 m (ora Bucureştiului), potrivit site-ului timeanddate.com.
Următoarea eclipsă de Lună din 2016 va avea loc pe 16 septembrie, va fi tot prin penumbră şi va fi vizibilă din România, potrivit www.astro-urseanu.ro. Ultima eclipsă de Lună vizibilă din România s-a produs pe 28 septembrie 2015 şi a fost o eclipsă totală.
Pe parcursul anilor 2014-2015 am avut parte de fenomenul astronomic numit „tetradă” de eclipsă lunară, ceea ce însumează patru eclipse lunare totale care s-au produs una după cealaltă, separate de şase luni lunare (Luni pline). Experţii de la NASA au comparat aceste patru eclipse succesive cu o mână de patru cărţi identice la poker, motiv pentru care au denumit acest fenomen „tetradă”. De la începutul lumii până în prezent au fost şapte astfel de momente intitulate „tetrade”.
Cu eclipsa din 23 martie 2016, începe un ciclu în care cele patru eclipse de Lună nu sunt totale. În 2016 ambele eclipse de Lună sunt în penumbră.
Anul următor, în 2017, prima dintre cele două eclipse lunare va fi în penumbră, iar a doua va fi parţială. Următoarea eclipsă totală de Lună se va produce abia pe 31 ianuarie în 2018.
O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, deci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Lunaţiile — Luna Nouă sau Luna Plină — se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an.
Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, corpul ceresc intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat Luna poate dispare aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă numită „Lună sângerie”. Aceasta este o eclipsă totală de lună.
Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ”muşcat” foarte tare. Aceasta se numeşte eclipsă parţială de Lună. Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante, adică nu se întunecă, dar se susţine că totuşi că suprafaţa Lunii devine un pic gălbuie.
Eclipsele de Lună, mai puţin spectaculoase, se petrec când Luna intră în ”umbra” Pământului. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ”citi” particularităţile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună furnizează date folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.
Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.e.n. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolacii. (Text: Agerpres, Foto: viewmixed.com)
