Compozitorul Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut la 7 mai 1840, la Kamsko-Wotkinski Sawod, într-o familie burgheză. La vârsta de cinci ani a început să studieze pianul. Părinţii şi-au dorit să urmeze studii de drept.
Astfel, a urmat colegiul de jurisprudenţă, şi-a luat diploma în drept şi a lucrat ca secretar la Ministerul Justiţiei. În toată această perioadă s-a ocupat şi de muzică. A renunţat la slujba de la minister şi s-a dedicat în întregime muzicii.
Fiind pasionat de compoziţie s-a înscris la Conservatorul de la Sankt Petersburg, unde a urmat cursurile lui Anton Rubinstein (orchestraţie) şi Nikolai Zaremba (compoziţie). În afară de pian a studiat flautul şi orga. A fost un admirator al marilor compozitori Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Mihail Ivanovici Glinka, Giacomo Meyerbeer, Carl Maria von Weber, Robert Schumann şi Franz Liszt.
În 1866 s-a stabilit la Moscova. A fost profesor de armonie (1866-1877) la Conservatorul din Moscova, condus în perioada respectivă de Nikolai Rubinstein. Din această perioadă datează simfonia „Concertul nr.1 pentru pian” (1875), operele „Voievodul” (1868), „Opricinik” (1870-1872), „Vakula” (1874) şi baletul „Lacul lebedelor” (1876). Începând din anul 1880, a devenit mai cunoscut atât în Rusia cât şi în străinătate.
O perioadă din viaţă a petrecut-o în Italia, perioadă care l-a inspirat să compună mai multe lucrări. Între acestea amintim „Serenada pentru orchestră de coarde” op.48 (1880), Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49 (1880). În memoria marelui său prieten Nikolai Rubinstein, care a murit în 1881, a scris Trio-ul pentru pian „În amintirea unui mare artist” (1881).
A mai compus „Simfonia Manfred”, op.58, după Byron (1885), „Simfonia a 5-a în mi minor” op.64 (1888), baletul „Frumoasa din pădurea adormită” (1889), opera „Dama de pică” (1890), opera „Iolanta” (1891). În 1892 a terminat baletul în două acte „Spărgătorul de nuci”, după basmul „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor” de E. T. A. Hoffmann. La momentul respectiv nu a înregistrat un mare ecou, abia peste multe decenii obţinând succesul meritat. Aceste capodopere l-au consacrat pe Ceaikovski drept compozitor de talie mondială.
A făcut turnee prin toată Europa şi a fost invitat în Statele Unite ale Americii, unde şi-a dirijat propriile creaţii, bucurându-se de un succes şi o popularitate din ce în ce mai mari. În 1893, Universitatea Cambridge i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa. Ultima sa lucrare a fost Simfonia a VI-a – „Patetica” (1893). Dintre lucrările sale mai amintim: Simfonia I – „Vis de iarnă” (1866), „Romeo şi Julieta”, uvertură-fantezie (1870), Simfonia a II-a – „Ucraineana” (1872), „Crăiasa zăpezii/Snegurocika”, muzică de scenă (1873), Simfonia a III-a – „Poloneza” (1875), „Francesca da Rimini”, poem simfonic (1876), „Evghenii Oneghin” (1878), Uvertura „1812” (1880), Suita orchestrală „Mozartiana” (1887), „Hamlet”, uvertură-fantezie (1889), Sextetul pentru coarde „Amintiri din Florenţa” (1890).
Marele compozitor a murit la 6 noiembrie 1893, pentru el fiind organizate funeralii naţionale la care au luat parte aproape 8.000 de persoane. A fost înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg. Piotr Ilici Ceaikovski a fost şi va rămâne unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor. (Text: Agerpres, Foto: historia.ro, Video: youtube.com)
