Piloţi de deltaplan şi parapantă, într-o întâlnire de suflet la Şumuleu Ciuc

zbor-parapanta

Zeci de piloţi de deltaplan şi parapantă, pionieri ai acestor sporturi, debutanţi sau doar aspiranţi s-au reunit, în acest weekend, la o întâlnire de suflet la Şumuleu Ciuc, unul dintre cele mai căutate şi apreciate zone de zbor din România.

Pe dealul de la marginea municipiului Miercurea Ciuc e lume multă. Zburători veterani sau tineri piloţi, din România sau care s-au reîntors în ţară din străinătate, îşi pregătesc cu răbdare echipamentele de zbor, asamblează deltaplanele, aranjează frumos aripile parapantelor şi aşteaptă cu calm să vină vântul prielnic. Acest sport este unul în care răbdarea se exersează la maximum, pentru că pot fi zile în care piloţii aşteaptă ore în şir, fără să se poată ridica de la sol, deoarece nu au avut norocul unui vânt din direcţia potrivită.

De această dată, vântul e îngăduitor şi le dă prilejul să-şi retrăiască visul de a zbura, atât piloţilor de parapantă, cât şi celor de deltapan. Se decolează organizat, timp în care piloţii se sfătuiesc unul pe altul şi stau cu ochii pe mâneca de vânt, cea care le indică dacă acesta e potrivit pentru decolare sau trebuie să mai aştepte.

Până când condiţiile de zbor le permit să se desprindă de sol, piloţii veterani, ‘deltazaurii’, cum s-au autointitulat, le povestesc celor tineri cum se zbura în urmă cu 36 ani, când Securitatea le urmărea fiecare pas, când trebuiau să anunţe când se ridicau în aer şi când îşi construiau singuri, cu mari dificultăţi, aparatele de zbor.

La Şumuleu Ciuc l-am întâlnit pe Radu Rusu, unul dintre primii constructori de deltaplan din ţară, care în acest weekend a împlinit 80 ani şi care a zburat cu parapanta până în urmă cu doi ani.

Îşi aminteşte că a construit mai multe deltaplane, dar totul era ‘semilegal’ şi a avut mai multe accidente în care şi-a rupt mâinile sau coastele, dar a continuat să se ridice în aer, pentru că dragostea de zbor e ceva de neegalat.

‘În aer te simţi Dumnezeu, poţi să faci ce vrei. Vrei să o iei la dreapta, o iei la dreapta, vrei să auzi ciocârlia cântând, te duci mai încolo şi o asculţi. Este ceva de neegalat. Nu găseşti cuvinte să descrii ce simţi acolo, sus’, mărturiseşte pilotul veteran.

El spune că ar fi vrut să zboare şi acum, la Şumuleu, în tandem, dar a simţit că nu e într-o formă fizică bună şi, ca orice pilot experimentat, şi-a ascultat instinctul.

Un alt pilot veteran este Marian Alexa, care se numără printre pionierii zborului cu deltaplanul din România şi care, după o pauză de 28 ani, a reînceput să zboare la Şumuleu. El spune că abia acum se simte din nou complet.

‘Mă simt din nou acasă, mă simt eu, am făcut un zbor, am stat sus aproape trei sferturi de oră. E fenomenal. Tot ce am avut înainte a revenit. Senzaţia de linişte, fără stres, nu există ceas, nu există zi sau noapte, eşti doar tu şi cerul, eşti o entitate. Zborul îmi lipsea enorm’, mărturiseşte Marian Alexa, care a emigrat după Revoluţie în Belgia, ţară în care trăieşte şi acum.

deltaplan-01

Acesta vorbeşte cu drag despre Şumuleu Ciuc, locul unde s-a reapucat de zbor şi spune că ‘în această zonă se nasc oameni cu aripi’, pentru că panta din apropierea municipiului Miercurea Ciuc este potrivită atât pentru piloţi campioni mondiali, cât şi pentru începători. Şi ţine să îi spună unui tânăr aflat la primele sale zboruri: ‘Zborul trebuie să rămână o plăcere, chiar dacă zbori la competiţii. Pentru că ideea e să zbori şi mâine’.

La Şumuleu Ciuc a venit şi Mihai Ilie, secretarul general al Federaţiei Aeronautice Române, care zboară cu deltaplanul de aproape 40 ani şi care spune că abia la 80 de ani se va gândi dacă să renunţe sau nu la zbor. Şi asta pentru că zborul ‘e poezie, e miracol, e pasiune’.

‘Senzaţiile sunt teribil de intense, greu de spus în cuvinte. Zborul e o îmbinare de poezie, de sunete, de culori, de trăiri foarte intense. Un lucru pe care, atunci când ai avut norocul să-l faci, sigur nu te vei lăsa niciodată de el. E o pasiune’, ne asigură Mihai Ilie.

Tinerilor piloţi le recomandă să-şi urmeze visul cu pasiune, dar să pună accent pe partea teoretică, pentru că aerul, elementul în care îşi desfăşoară piloţii activitatea, poate să îţi ofere şi întâmplări periculoase, dacă nu te pregăteşti temeinic.

‘Recomandarea mea este să-şi urmeze cu pasiune visul, dar să pună mare bază pe teoria zborului, pentru că este primordială. Şi să creadă că o dată ajunşi acolo, sus, trebuie să ajungă şi jos’, conchide secretarul general al Federaţiei Aeronautice Române.

Printre zburătorii prezenţi la întâlnirea ‘deltazaurilor’ de la marginea municipiului Miercurea Ciuc se numără şi italianul Pino Gallorini, din Roma, care, din 2000, locuieşte la Cluj-Napoca şi care zboară cu deltaplanul din anul 1979.

Pino este îndrăgostit de deltaplan, nu a fost niciodată tentat să zboare cu altceva şi ne dezvăluie că, de 36 ani, e cu ochii pe cer, pentru că, aşa cum spunea Leonardo da Vinci, ‘o dată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer’.

Le spune celor mai tineri dintre colegii săi că trebuie să zboare pentru ei, nu pentru alţii sau pentru a demonstra ceva şi că atunci când nu sunt condiţii prielnice de zbor un pilot este mai mai curajos dacă îşi strânge aripa şi renunţă să mai decoleze, decât dacă se ridică în aer şi nu mai poate ateriza.

deltaplan

‘La noi e o regulă: mai bine jos, cu dorinţa să stai sus, decât invers’, ne explică Pino Gallorini.

Pe panta de pe care piloţii decolează am întâlnit-o şi pe Ara, o căţeluşă adorabilă, pe care stăpânul ei, pilot de parapantă, a luat-o la zbor în tandem, iar experienţa pare să-i fi plăcut mult.

‘Săptămâna trecută, a avut primul zbor în tandem. Am pus-o în seletă, am legat-o bine şi i-a rămas capul în afara seletei şi a fost ok, stătea şi se uita. Numai că tocmai venea o furtună şi am ieşit în zona de aterizare şi am făcut o spirală, o manevră de coborâre rapidă şi nu a avut nimic. Când a ajuns pe pământ se bucura şi dădea din coadă, Nu i-a fost rău şi cred că mai vrea’, a spus Bogdan Oprea, pilot de parapantă din Borsec.

Cel care a reuşit să-i adune pe cei peste 60 de piloţi, fie veterani, fie reprezentanţi ai tinerei generaţii, este Miki Barac, din Miercurea Ciuc, unul dintre cei mai experimentaţi piloţi de parapantă din România şi un pionier al zborului cu deltaplanul. Miki e mereu cu ochii pe sus, le dă sfaturi tinerilor piloţi prin staţia de emisie-recepţie, e atent la fiecare detaliu, la fiecare adiere de vânt, la zborul păsărilor, la cum se mişcă frunzele sau ‘cum miroase termica’. E călăuzit de dorinţa de a oferi cât mai multe informaţii piloţilor debutanţi, pentru că este convins că ‘investiţia cea mai mare este în oameni’ şi că tradiţia trebuie dusă mai departe.

În timpul întâlnirii de suflet de la Şumuleu şi-a făcut timp să zboare în tandem, cu parapanta, Abigel, o adolescentă de 16 ani, din Miercurea Ciuc, care îşi dorea foarte mult să trăiască experienţa zborului şi care, după mai bine de o oră de stat în aer, a aterizat cu un zâmbet pe care mama ei a mărturisit că nu l-a mai văzut de mult timp.

Miki Barac ne dă asigurări că reunirea piloţilor veterani cu cei mai tineri sau mai puţini tineri are rolul de a crea o tradiţie, care să fie transmisă mai departe. Şi punctează că zborul are un efect de întinerire, ‘este o tinereţe a sufletului şi a minţii’ şi o experienţă fantastică şi minunată, care trebuie trăită, nu descrisă în cuvinte.

Când seara se lasă peste zona de zbor, participanţii la întâlnirea ‘deltazaurilor’ se adună în jurul unui ceaun cu ‘borş de peşte aerian’ sau a unui ‘gulaş zburător’ şi vorbesc despre experienţele trăite, despre întâmplări peste care s-a aşternut uitarea, îşi amintesc de piloţi care au plecat să zboare în Ceruri şi se gândesc deja la următoarea întâlnire, când dragostea de zbor îi va aduce din nou la Şumuleu Ciuc.(Text si foto: Agerpres)