Ordinul Unirii a fost creat în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) şi avea să servească mai târziu drept model pentru prima distincţie oficială acordată de statul independent român, Ordinul naţional „Steaua României”.
‘Ordinul Unirii în grad de Ofiţer‘, expus la Muzeul Naţional de Istorie a României, cu ocazia celebrării Unirii Principatelor Române (24 ian. 2014)
Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza se gândea să creeze un Ordin naţional românesc, având ca model „Legiunea de Onoare”, instituită în Franţa de către Napoleon I.
Reprezentantul Principatelor Unite la Paris, Vasile Alecsandri, profitând de bunele relaţii diplomatice pe care le aveau Principatele cu Imperiul Francez, a cerut permisiunea împăratului Napoleon al III-lea ca oficialii francezi să poată fi recompensaţi şi să poată purta viitorul Ordin românesc. Propunerea sa a fost acceptată, scăpându-se însă din vedere faptul că, potrivit normelor de drept internaţional, Principatele Unite nu puteau institui un sistem onorific deoarece se aflau sub suzeranitate otomană.
Revenind în ţară, Vasile Alecsandri a propus crearea Ordinului „Jerbei de Aur”, care urma să-i recompenseze pe românii şi pe străinii care aduseseră servicii Principatelor Unite. Ulterior Comisia Centrală a schimbat numele Ordinului în „Ordinul Crucea Unirii” sau pe scurt „Ordinul Unirii”. Întâmpinând opoziţia categorică a Imperiului Otoman, cât şi pe aceea a Imperiului Austriac, care vedeau în această întreprindere un semn clar de afirmare a suveranităţii, proiectul a fost amânat pentru a nu pune în pericol dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1864, domnitorul i-a cerut reprezentantului român la Paris să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea realizării decoraţiilor. Casa Kretly din Paris a prezentat un model care a fost acceptat imediat de către domnitor şi, pe baza acordului său, s-a efectuat o comandă pentru 1.000 de exemplare ale Ordinului.
‘Ordinul Unirii în grad de Ofiţer’, alături de proiectul ‘Ordinul Unirii în grad de Cavaler’, expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României, cu ocazia celebrării Unirii Principatelor Române (24 ian. 2014)
Modelul propus de Casa Kretly era o cruce repetată, emailată albastru, între braţele căreia se aflau mănunchiuri de raze. Pe aversul medalionului erau două coroane mici de lauri, în centrul cărora erau înscrise cifrele 5 şi 24 — datele dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Române, iar pe bordură inscripţia ”GENERE ET CORDE FRATRES” (”FRAȚI PRIN ORIGINI ȘI SIMȚIRI”). Panglica Ordinului era din rips roşu cu două dungi albastre pe margine.
Deoarece ţara avea statut de stat vasal al Imperiului Otoman, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat acest Ordin, cu titlu personal, doar câtorva apropiaţi.
Ordinul Unirii a servit drept model pentru prima distincţie oficială acordată de statul român independent, Ordinul naţional „Steaua României”, instituit de domnitorul Carol I pe data de 10 mai 1877, după proclamarea independenţei. Ordinul naţional „Steaua României” s-a numărat printre puţinele distincţii (alături de Crucea „Meritul Sanitar”, de Ordinele „Meritul Cultural” şi „Meritul Agricol”) care se vor regăsi, cu o formă diferită, în sistemele onorifice româneşti de după anii 1948 şi 1989.
„Ordinul Unirii în grad de Ofiţer”, o piesă de excepţie, a fost expusă, alături de proiectul „Ordinul Unirii în grad de Cavaler”, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), în perioada 24 ianuarie—15 februarie 2014. Expoziţia a fost organizată în seria micro-expoziţiilor din cadrul proiectului „Exponatul lunii” de la MNIR. (Text si foto: Agerpres)
