Peştii de mare adâncime din specia Lampris guttatus (opah sau peştele lună) sunt singurii peşti care au sângele cald, o adaptare ce le permite să fie buni prădători în mediul rece în care trăiesc, conform unui material publicat în ultimul număr al revistei Science.
Tonul şi anumite specii de rechin îşi pot încălzi anumite părţi ale corpului – în special musculatura folosită la înot, creierul şi ochii – pentru a se putea scufunda şi vâna la adâncimi mai mari, unde apa este mai rece, dar trebuie să revină în timp relativ scurt spre suprafaţă, unde apa este mai caldă, pentru a-şi proteja organele vitale de efectele frigului.
Opah sau peştele lună îşi încălzeşte sângele prin mişcarea constantă a unor aripioare pectorale, rezultatul fiind o temperatură a corpului cu 4-5 grade Celsius mai ridicată decât a mediului ambient. De asemenea, structura anatomică a acestui peşte împiedică disiparea căldurii. Animalele cu sânge cald sau endoterme (aşa cum sunt mamiferele şi păsările), îşi generează propria căldură şi menţin o temperatură a corpului mai ridicată decât cea a mediului.
Din categoria animalelor cu sânge rece, sau ectoterme, fac parte amfibienii, reptilele, nevertebratele şi marea majoritate a speciilor de peşti.
„Fiind un animal endoterm, peştele lună nu are nevoie să urce spre apele mai calde de la suprafaţă pentru a-şi ridica temperatura corpului astfel încât să poată vâna şi să-şi activeze metabolismul, rămânând mereu în ape adânci”, explică biologul Nicholas Wegner de la U.S. National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).
Peştele lună are o culoare roşiatic-ruginie cu pete albe şi aripioare roşu aprins. Acest animal are corpul oval, poate cântări până la 90 de kilograme şi are dimensiunile apropiate de ale unei roţi de maşină. Aceşti peşti populează toate oceanele şi trăiesc la adâncimi variabile între 50 şi 400 de metri, hrănindu-se cu alţi peşti şi nevertebrate.
Acest peşte dispune de o structură anatomică unică în cadrul branhiilor prin care sângele cald, care vine dinspre inimă, încălzeşte sângele rece care vine dinspre suprafaţa branhiilor.
Faptul că are sângele cald îi conferă peştelui lună un avantaj important faţă de pradă şi de alte specii rivale de prădători din adâncuri, având astfel o viteză mai mare de deplasare şi de reacţie, o vedere mai bună şi o mai bună funcţionare a creierului, precum şi abilitatea de a suporta mai bine efectele expunerii la frig a organelor vitale.
Ceilalţi peşti care trăiesc la astfel de adâncimi sunt mai degrabă lenţi, cu un metabolism încet şi vânează prin ambuscade, neputând să-şi urmărească activ prada. (Text: Agerpres, Foto: vignette3.wikia.nocookie.net)
