Examenul pulsului a reprezentat mult timp unul dintre principalele mijloace de diagnostic pentru diferite afecţiuni cardiace. Tensiometrul sau manometrul cu mercur a fost inventat în 1819, de medicul şi fizicianul francez Jean-Louis Poiseuille (1799-1869) în vederea măsurării tensiunii arteriale.
Sfigmomanometrul (ce provine din cuvântul grec sphugmos ce înseamnă puls) inventat de austriacul Ritter von Basch (1881) i-a succedat celui aparţinând lui Français Pierre Potain (1889), aflat încă în folosinţă.
Brasarda arterială ce permite compresia omogenă este datorată medicului italian Scipione Riva-Rocci (1896). În 1905, medicul rus Nikolai Korotkov a pus la punct un aparat capabil să asculte arterele în loc să le palpeze.
Ultima inovaţie în domeniul tensiometrelor electronice este inelul digital dezvoltat de către cercetătorii Harry Asada şi Boo-Ho Yang. Acesta conţine un sistem de transmisie fără fir şi măsoară presiunea, frecvenţa pulsaţiilor cardiace şi proporţia oxigenului în artere. (Text: Agerpres, Foto: emag.ro)
