Muzica house este un gen muzică dance electronică ce îşi are originile în Chicago la începutul anilor ’80. Muzica house era caracterizată la început prin beat-uri repetitive 4/4, ritmuri furnizate în mare parte de sintetizatoare de ritm, cinele şi linii de bas sintetizate.
Diferite melodii disco de la sfârşitul anilor ’70 încorporau sunete produse de sintetizatoare şi multe compoziţii erau în întregime electronice. Muzica soul şi disco au influenţat muzica house, iar tehnicile de mixaj şi editare au fost explorate la început de către producători, ingineri de sunet, DJ precum Walter Bibbons, Tom Moulton, Jim Burgess, Larry Levan, Ron Hardy şi alţii, care au produs aranjamente mai lungi şi mai repetitive ale înregistrărilor disco existente.
Primii producători de muzică house precum Frankie Knuckles au creat compoziţii similare de la zero folosind samplere muzicale, sintetizatoare de ritm şi sequencere muzicale. La începutul anilor ’80, grupul de DJ radio The Hot Mix 5 şi DJ-ii de cluburi Ron Hardy şi Frankie Knuckles au redat diferite stiluri de muzică dance inclusiv înregistrari disco mai vechi, melodii italo disco, electro funk, muzica B-Boy Hip Hop a artiştilor Man Parrish, Jellybean Benitez, Arthur Baker şi John Robie, de asemenea şi muzica pop electronică a celor de la Kraftwerk şi Yellow Magic Orchestra. Unii dintre DJ au realizat şi au redat propriile lor editări ale melodiilor favorite pe casete audio şi uneori mixate în efecte, sintetizatoare şi alte intrumentaţii ritmice electronice.
Melodia dance electronică hipnotică „On and On”, produsă în anul 1984 de către DJ-ul Jesse Saunders din Chicago, scrisă împreună cu Vince Lawrence, a avut elemente care au devenit materie prima în sunetul house timpuriu, precum sintetizatorul de bas Roland TB-303, sintetizatorul de ritm Roland TR-808 şi sintetizatorul Korg Poly-61. Saunders a mai folosit şi linia de bas de la înregistrarea disco „Space Invaders” a celor de la Player One. Melodia „On and On” este considerată de mulţi ca fiind prima înregistrare de muzică house.
Începând cu 1984, unii DJ, inspiraţi de succesul lui Jesse Saunders cu melodia „On and On”, şi-au încercat norocul lansând compoziţii originale. La realizarea acestora s-au folosit instrumente electronice noi, accesibile pentru a emula nu doar melodia lui Saunders, ci şi stilurile disco şi dance editate şi îmbunătăţite. Până în anul 1985, deşi încă se disputa originea termenului, muzica house a cuprins mai multe înregistrări produse local. Subgenuri ale house-ului, inclusiv deep house şi acid house, au apărut şi au câştigat popularitate rapid.
Originile deep house-ului pot fi urmărite până la producătorul din Chicago, Mr Fingers, care a lansat piese cu tente de jazz şi soul precum „Mystery in Love” (1985) şi „Can You Feel It” (1986). Conform autorului Richie Unterberger, producătorul a dus muzica house înapoi către bogăţia sunetului de suflet (soulful) al muzicii disco timpurii. Acid house-ul a apărut din experimentele artiştilor din Chicago realizate cu sintetizatorul de bas Roland TB-303, iar originea stilului pe placa de vinil a redat-o Phuture cu melodia „Acid Tracks” din anul 1987.
Phuture, un grup fondat de Nathan „DJ Pierre” Jones, Earl „Spanky” Smith Jr. şi Herbert „Herb J” Jackson, a fost creditat drept primul care a folosit sintetizatorul de bas TB-303 într-un context de muzică house. Deşi a devenit iniţial populară în jurul anului 1984 în Chicago, muzica house s-a extins după anul 1985 în toate oraşele mari din nordul şi sudul Americii, precum şi în Europa şi Australia. Succesul comercial al muzicii house în Europa a avut melodii precum „Pump Up The Volume” (1987), „Theme from S’Express” (1988) sau „Doctorin’ the House” (1988).
De la începutul anilor ’90 muzica house a devenit predominantă în muzica pop şi dance din lume. Anii 2010 au adus multe sunete noi în dezvoltarea muzicii house realizate de numeroşi DJ. Suedia a cunoscut o predominanţă a house-ului progresiv prin artiştii Sebastian Ingrosso, Axwell, Steve Angello (cei trei formând grupul Swedish House Mafia), Avicii, Alesso etc. Olanda a adus un nou concept – Dirty Dutch – un subgen al electro house-ului caracterizat prin arpegii mai închise, prin artiştii Chuckie, Hardwell, Laidback Luke, Afrojack, E3hab, Bingo Players, Quintino, Alvaro, Cedric Gervais şi alţii.
În alte părţi ale lumii s-au creat anumite fuziuni ale genurilor derivate ale anilor 2000 şi house-ul progresiv, în special cu ajutorul DJ-lor Calvin Harris, Eric Prydz, Mat Zo şi Fonzerelli în Europa şi Steve Aoki, Porter Robinson, Kaskade şi Wolfgang Gartner în SUA şi Canada.
Creşterea popularităţii acestor artişti au dus la naşterea sunetelor de electro house şi house progresiv în muzica populară, precum sunt melodiile „Marry the Night” – Lady Gaga, „The Best One Yet (The Boy)” – The Black Eyed Peas. Muzica house a câştigat o popularitate foarte mare din anul 2010, în special prin festivalurile internaţionale de muzică dance precum Tomorrowland, Ultra Music Festival şi Electric Daisy Carnival. (Text: Agerpres, Foto: 3.bp.blogspot.com)
