Primul brevet pentru adeziv a fost acordat în Marea Britanie, în jurul anilor 1750. Iniţial, adezivul era făcut din peşte, dar foarte repede s-au folosit cauciuc natural, oase de animal, amidon şi proteină lactică.
Substanţa adezivă cunoscută astăzi sub numele de superglue a fost inventată, accidental, de chimistul american Harry Coover. Astăzi, substanţa are o întrebuinţare foarte largă, de la domeniul industrial la cel medical.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Coover conducea o echipă de cercetători care încercau să găsească o formulă chimică pentru luneta armelor folosite în război. Pe parcursul acestor studii, au descoperit cianoacrilatul, o substanţă foarte vâscoasă. Fiind foarte greu să lucreze cu acest tip de substanţe, cercetătorii le-au evitat.
Şase ani mai târziu, în 1951, Coover a fost transferat la Compania Eastman din Tennessee. Aici a redescoperit cianoacrilatul. În timp ce efectua nişte studii asupra unui polimer rezistent la căldură, alături de cercetătorul Fred Joyner, acesta din urmă a aruncat un strat de cianoacrilat între prismele unui refractometru şi a descoperit că prismele au rămas lipite una de cealaltă.
Au încercat experimentul pe materiale de tipuri diferite din laborator şi rezultatul a fost acelaşi. Coover şi-a dat seama că cianoacrilatul era un produs folositor, iar în 1958, noul compus al Companiei Eastman a fost scos pe piaţă şi comercializat sub numele „Eastman 910”. Apoi a fost cunoscut ca Superglue.
În timpul războiului din Vietnam, cianoacrilatul a fost folosit pentru pansarea rănilor. Substanţa era folosită pentru a opri sângerarea, până când răniţii erau transportaţi într-un centru medical unde puteau primi îngrijiri de specialitate. Au fost salvate multe vieţi prin această metodă, ceea ce a dus la recunoaşterea substanţei de către Food and Drug Administration, agenţie americană responsabilă cu protecţia şi promovarea sănătăţii cetăţenilor.
De-a lungul carierei, Coover a primit peste 460 de brevete şi a scris peste 60 de lucrări. După ce s-a retras din funcţiile de vicepreşedinte al Institutului Eastman Kodak şi de director de cercetare şi dezvoltare la departamentul de substanţe chimice al aceluiaşi institut, Coover a fondat propria firmă de consultanţă.
De aici s-a mutat la Reilly Industries în Indianapolis, unde a rămas nouă ani, continuând în paralel să ofere consultanţă. A ieşit la pensie în 2004, iar în martie 2011 a încetat din viaţă, la vârsta de 94 de ani. În 2010, preşedintele american Barack Obama l-a decorat cu Medalia Naţională pentru Tehnologie şi Inovaţie. (Text: Agerpres, Foto: wonderopolis.org)
