Nevăstuica este un animal fascinant şi interesant, pe care îl îndrăgeşti imediat ce ai ajuns să îl cunoşti cu adevărat sau să îl vezi în mediul lui natural. Nevăstuicile (Mustela nivalis) sunt o specie de animale carnivore din familia Mustelidelor (care mai cuprinde rudele ei apropiate precum jderii, dihorii, nurcile, vidrele şi bursucii).
Nevăstuica este cel mai mic animal carnivor şi este nativă din Eurasia, America de Nord şi Africa de nord. În prezent, cercetătorii au reuşit să identifice un număr de 18 subspecii. Mediul natural este foarte divers, trăind de regulă în zonele împădurite.
În ţara noastră, are o răspândire largă, fiind întâlnită din deltă până aproape de golul montan. Preferă, totuşi, terenuri uscate, cu tufişuri dese, mărăcinişuri, grămezi de lemne şi pietre, unde-şi poate găsi urgent adăpost, zone cu frunze uscate, margini de păduri, poieni, dar şi pe lângă case şi gospodării, îndeosebi în şure, hambare, căpiţe de fân şi glugi de coceni. Încet-încet, omul a găsit un prieten de nădejde în nevăstuici.
Ghiduşe, şmechere şi foarte drăgălaşe, e imposibil să nu te ataşezi de ele. Nevăstuica este un animal de companie foarte apreciat în Statele Unite ale Americii, fiind vioaie,, ataşându-se repede de om şi fiind relativ simplu de îngrijit.
Nevăstuicile se numără printre animalele uşor de dresat. La început, sunt sperioase şi se ascund prin colţuri, dar se lasă dresate, învaţă repede şi le dispare în scut timp instinctul de animal de pradă. Pot fi învăţate să „cerşească” atenţie, să facă tumbe, să iasă la plimbare în lesă. Sunt companioni ideali pentru o persoană activă, care are nevoie de un prieten vesel. Acest animal are corpul lung şi suplu, cu picioare scurte în raport cu lungimea trupului. Masculii au o lungime cuprinsă între 15-26 centimetri, la care se adaugă lungimea cozii de doar 4-8 centimetri.
Greutatea variază între 60-150 grame. Femelele măsoară între 16-18 cm, fiind sensibil mai mici, atingând doar 32-80 grame. Corpul este acoperit pe partea dorsală de o blană de culoare brună, iar ventral de culoare albă gălbuie. La unele specii, se schimbă culoarea blănii în funcţie de anotimp.
Odată cu achiziţionarea nevăstuicii, este indicat să cumpărăm şi o cuşcă, pe care să o folosim când nu suntem acasă, pentru că are obiceiul să se ascundă peste tot şi este o săpătoare talentată. Când sunteţi acasă, puteţi să-i lăsaţi tot spaţiul la dispoziţie, pentru ca e un animal isteţ şi dispus să respecte regulile dumneavoastră. Este recomandată achiziţionare unei perechi.
Ele se vor îngriji reciproc şi este mai simplu pentru împerecheat. Perioada de împerechere începe primăvara, în aprilie, şi se termină în iunie. Gestaţia durează în medie 5-7 săptâmâni. La sfârşitul perioadei de gestaţie, nevăstuica aduce pe lume între 6-8 pui, care sunt lipsiţi de vedere între 22-25 zile. Puii, printre cei mai frumoşi din întreg regnul animal, sunt alăptaţi o lună de mama lor, după care încep să exploreze lumea. La trei luni, se descurcă deja pe cont propriu, fiind total independenţi.
Nevăstuicile sunt foarte sociabile. Se înţeleg bine cu animalele mai mari, gen câini sau pisici, însă nu se înţeleg prea bine cu rozătoarele şi păsările. Atunci când aduceţi o nevăstuică acasă, trebuie să fie familiarizată cu ceilalţi membri ai familiei, în special cu câinii şi pisicile. Odată ce s-au obişnuit unul cu mirosul celuilalt, nu ar trebui să apară probleme.
Hrana trebuie să fie bogată în proteine. Se pot folosi chiar şi anumite sortimente de hrană pentru pisici, cu condiţia să fie sărace în magneziu şi să aibă peste 30% proteine. Nevăstuica are stomacul foarte mic (nu poate ingera mai mult de 3 g) şi un ritm metabolic accelerat, ceea ce face ca animalul să mănânce de cel puţin 10 ori pe zi.
Ca şi pisica şi cainele, nevăstuicile trebuie duse periodic la veterinar pentru vaccinare. Vaccinurile împotriva turbării sunt obligatorii. În caz de alte afecţiuni, la recomandarea medicului veterinar există şi alte vaccinuri sau tratamente care trebuie administrate unei nevăstuici.
Au o toleranţă mare la temperaturi scăzute, dar trebuie protejate de temperaturile prea mari: vara trebuie ţinute în camere răcoroase. Căldura excesivă le poate fi fatală. Se recomandă să fie îmbăiate o dată pe lună, însă capul nu trebuie scufundat în apă. Sunt foarte sensibile. Se poate folosi unu şampon pentru copii mici, cu PH neutru. Sunt animale inteligente. Pot fi dresate să-şi facă nevoile la litieră.
Masculul devine foarte agresiv în perioada de împerechere şi emană un miros greu de suportat. În cazul femelelor, ele pot face anemie dacă nu se împerechează. Ţinând cont de aceste inconveniente, castrarea este o soluţie. Nevăstuicile dorm până la 20 de ore pe zi. Ele îşi reglează perioada când sunt treze în funcţie de stăpân. Ca animal de companie trăiesc între 6-10 ani.
Despre nevăstuici se spune că vechii greci le-au domesticit înainte de a avea pisici domestice, pentru stârpirea şoarecilor. Romanii credeau că întâlnirea cu o nevăstuică este un semn nefast, considerând că acest animal iute şi mobil este în stare să fure norocul celui care a văzut-o. Şi la români părerile erau împărţite în privinţa aceasta.
În lumea satului, se credea că întâlnirea unei nevăstuici de către o femeie aducea ceartă în casă, iar pentru un flăcău care mergea la horă însemna scandal şi bătaie cu altul pentru o fată. Acestea ar fi moşteniri directe dintr-un fond etnologic balcanic sau roman. Există, în schimb, şi credinţe sau superstiţii pe un fond străvechi indoeuropean. Pe baza lor, au apărut poveştile care circulă pe întreg spaţiul românesc cu privire la metamorfozarea unei fete sau femei rele sau leneşe în nevăstuică. (Text: Agerpres, Foto: flickr.com, Video: youtube.com)
