Cunoscut la noi sub denumirea de ”nemţişor”, genul Delphinium face parte din familia Ranunculaceae şi cuprinde peste 150 de specii anuale şi perene.
Printre cele anuale, se numără Delphinium ajacis şi Delphinium consolida, iar dintre soiurile perene, se cultivă mai frecvent speciile Delphinium hybridum Hort. şi Delphinium grandiflorum L.
Planta este originară din Europa, Asia, America de Nord şi Africa de Nord, unele specii fiind răspândite în flora spontană, în poienile din pădurile de foioase şi de conifere. Dar Delphinium se cultivă şi pentru amenajarea grădinilor, florile sale columnare şi foarte rezistente fiind ideale pentru realizarea unor pete mari de culoare sau pentru a masca zidurile.
Denumirea genului este de origine greacă, ”delfis” însemnând ”delfini” şi făcând, astfel, referire la forma sepalei superioare.
Delphinium ajacis, specie anuală, cu tulpina ramificată de la bază, are o înălţime ce poate varia între 40-50 cm şi 100-120 cm. Florile sunt numeroase, colorate în diferite nuanţe de albastru, roz, roşu, alb, reunite în raceme simple. Înfloreşte în prima parte a verii.
Delphinium hybridum, specie sinonimă cu Delphinium cultorum, este o ”plantă vivace, cu ţinută dreaptă, maiestuoasă”, ce poate atinge înălţimea de până la 2-2,5 m, notează prof. dr. Elena Șelaru, în cartea ”Cultura florilor de grădină”. Tulpinile sunt ramificate în partea superioară, cu frunze mari, păroase, de culoare verde-cenuşiu. Florile sunt mari şi numeroase, deseori semi-duble, colorate în nuanţe diferite de albastru, roşu, roz, violet sau alb, dispuse în raceme terminale lungi şi dense, potrivit prof. dr. Florin Toma, în volumul ”Floricultură şi Artă florală”. Această specie înfloreşte din iunie până în octombrie.
Delphinium grandiflorum este de talie mai mică, comparativ cu specia prezentată anterior, ajungând la înălţimea de doar 60-80 cm. Are florile mai mari, iar înflorirea este de durată mai scurtă, din iunie până în august.
Nemţişorii sunt plante foarte rezistente, fără a necesita îngrijiri speciale. Preferă, însă, solurile fertile, potrivit de umede şi însorite. Toate speciile înfloresc îndeosebi în prima parte a verii, când căldura este mai ponderată. Plantele anuale dispar imediat după înflorire, iar cele perene îşi extind înflorirea pe o perioadă mai lungă sau pot avea un al doilea val de înflorire toamna.
În condiţiile din ţara noastră, nemţişorul prezintă un grad bun de rusticitate, crescând şi înflorind mai frumos în regiunile cu veri ceva mai răcoroase şi nu foarte secetoase. Necesită, însă, soare din belşug.
Principala metodă de înmulţire a tuturor speciilor este semănatul, dar acesta trebuie făcut direct în teren, la locul de cultură, întrucât planta tolerează greu translocarea. Speciile perene pot fi cultivate şi prin răsad, fie în ghiveci, fie în pepinieră, dar plantarea la locul definitiv se va face, în acest caz, abia după 1-2 ani de creştere ca material săditor.
Este posibilă şi divizarea tufei, dar numai la speciile perene cu o vârstă de cel puţin 3 ani, aceasta practicându-se toamna sau primăvara, în momentul în care plantele pornesc în vegetaţie. Tot la speciile perene, se poate practica şi butăşirea, primăvara, după reluarea vegetaţiei.
Ca lucrări de îngrijire, pe lângă udarea şi fertilizarea organică, se recomandă eliminarea lăstarilor mai puţin viguroşi şi scurtarea la o treime a tulpinilor florale, pentru a favoriza apariţia de noi lăstari cu flori.
Speciile anuale de Delphinium sunt folosite îndeosebi ca flori tăiate, fie proaspete, fie uscate, situaţie în care îşi conservă culoarea foarte frumos, dar sezonul de înflorire al acestora este foarte scurt, de doar 3-4 săptămâni.
Speciile perene, însă, de o frumuseţe deosebită, sunt o alegere perfectă pentru decorul grădinilor, mai ales al celor amenajate în stil rustic. Sunt foarte des întâlnite ca exemplare solitare sau în grupuri, pe peluzele de iarbă, în faţa masivelor de arbuşti, în borduri mixte sau de-a lungul aleilor. Totodată, având florile mari, sunt foarte potrivite şi pentru aranjamentele florale voluminoase. (Text: Agerpres, Foto: 1zoom.net)
