Ziua naţională a Republicii Nauru este aniversată la 31 ianuarie, pentru a marca obţinerea independenţei în 1968. Ziua naţională este recunoscută şi ca Ziua Independenţei.
Nauru este o ţară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud, la 42 de km sud de Ecuator. Este cea mai mică ţară insulară din lume, având o suprafaţă de doar 21 kilometri pătraţi, fiind cea mai mică republică independentă.
Căpitanul britanic John Fearn, vânător de balene, a fost primul cetăţean vestic ce a vizitat insula în 1798, numind-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin vânătorii de balene care acostau pe insulă pentru a-şi reface proviziile. În aceşti ani veneau să locuiască pe insulă dezertori şi marinari, cu care băştinaşii făceau comerţ, oferind hrană la schimb cu băuturi alcoolice (vin de palmier) şi arme de foc.
Locuită iniţial de micronezieni şi polinezieni, Nauru a fost anexată şi numită colonie de Germania la sfârşitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Naţiunilor, administrat de Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat, din nou, sub mandatul Ligii Naţiunilor. Nauru şi-a câştigat independenţa în 1968, devenind ulterior membru al Commonwealth-ului, în 2000. În 1999 a devenit stat membru al ONU.
Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafaţă, fapt ce a favorizat operaţiunile de minerit.
A fost cunoscută în trecut şi sub numele „Insula Plăcerii” pentru frumuseţea sa şi clima primitoare. Turismul nu constituie un imbold pentru Nauru, doar în jur de 200 de turişti vizitând anual această destinaţie exotică. Recifurile de corali din jurul insulei ocupă o zonă aflată între plajele pline de nisip şi adâncul oceanului. Prezenţa acestuia împiedică înfiinţarea unui port, deşi au fost executate multe canale artificiale pentru a permite ambarcaţiunilor mai mici să ajungă la insulă.
Dincolo de plajă, spre interiorul insulei, se află o fâşie fertilă de coastă cu lăţimea între 150-300 m. Platoul central, denumit pe insulă Topside, este înconjurat de stânci de corali. Cel mai înalt punct de pe platou are altitudinea de 65 m faţă de nivelul mării. Singurele zone fertile sunt cele de pe fâşia de litoral, unde cresc cocotieri. Pe terenul ce înconjoară laguna Buada sunt cultivate banane, ananaşi, legume, arbori pandanus şi copaci cu lemn de esenţă tare, cum ar fi Calophyllum inophyllum.
Limba oficială a Naurului este nauruana, o limbă distinctă a insulei din Pacific, care este vorbită de 96% din etnicii nauruani ce locuiesc pe insulă. Engleza este limba folosită în comerţ şi limba oficială a guvernului.
Religia principală este cea creştină (două treimi protestanţi şi o treime romano-catolici). De asemenea, există şi o parte a populaţiei practicantă a credinţei Bahá’í (10% din totalul locuitorilor) şi a budismului (3%).
Locuitorii din Nauru sunt printre cei mai graşi oameni din lume, 90% dintre adulţi fiind supraponderali. Gradul de alfabetizare de pe insulă este de 96%, educaţia fiind obligatorie pentru copii de la şase la 15 de ani. Pe insulă există un campus al Universităţii Pacificului de Sud.
Pe Nauru insulă de apă dulce sunt limitate. Apa de băut este colectată din precipitaţii şi prin desalinizarea apei mării. Clima din Nauru este fierbinte şi extrem de umedă pe tot parcursul anului.
Există 60 de specii de plante pe insulă. Creşterea cocotierilor, mineritul şi introducerea de specii alogene au provocat perturbaţii grave în flora locală. În ceea ce priveşte fauna, pe insulă trăiesc păsări, printre care se numără pitulicea de stuf din Nauru, insecte şi crabi. Șobolanul polinezian, câinele, pisica, porcul şi găina sunt specii introduse pe insulă.
O activitate tradiţională este prinderea păsărilor „noddy”, când acestea se întorc de pe mare. La apus, bărbaţii stau pe ţărm pregătiţi să prindă păsările, folosind lasoul. Lasoul autohton constă dintr-o frânghie flexibilă cu o greutate la capăt. Când zburătoarele se apropie, lasoul este aruncat, loveşte sau se înfăşoară în jurul păsării. Păsările sunt gătite şi servite ca o specialitate culinară a insulei.
Mâncarea din Nauru este gustoasă şi sănătoasă, principalele produse provin din mare. Tradiţiile culinare sunt influenţate de multe bucătării, precum cea germană, australiană, chineză şi britanică. Fiecare fel de mâncare tradiţional are reguli specifice de gătire. Carnea este un ingredient principal, afumată sau fiartă. Foarte populare sunt prăjiturile de Crăciun, ce conţin nucă de cocos, banane, scorţişoară şi nucşoară. Alte deserturi includ spuma de cocos, crema de banane şi cocktail de cocos.
Singurul bar din Nauru este The Reef Bar de la hotelul Menen, singurul hotel de pe insulă. Acolo se poate bea bere australiană, chinezească şi băuturi alcoolice spirtoase din import, potrivit site-ului wikitravel.org.
Fotbalul australian este cel mai practicat sport în Nauru. Există şi o ligă naţională cu şapte echipe participante. Toate meciurile se dispută pe singurul stadion al insulei, Linkbelt Oval. Alte sporturi populare în Nauru sunt softball, cricket, golf, sailing, tenis, şi fotbal. Nauru participă regulat la Jocurile Commonwealth şi la Jocurile Olimpice de vară.
Nu există nicio publicaţie zilnică, doar câteva ziare săptămânale sau bilunare, printre care Bulletin, Central Star News şi The Nauru Chronicle. Pe insulă funcţionează o staţie de televiziune de stat, Televiziunea Nauru (NTV) care oferă programe din Noua Zeelandă, şi un post de radio public non-comercial, Radio Nauru, care transmite emisiuni de la Radio Australia şi BBC. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org, en.wikipedia.org, goista.com)
