Muzeul Naţional Cotroceni, 25 de ani de la deschiderea pentru public

muzeul-cotroceni-01

În urmă cu 25 de ani, la 27 decembrie 1991, era deschis publicului Muzeul Naţional Cotroceni, situat în latura veche a Palatului Cotroceni, un monument istoric reprezentativ pentru arhitectura românească de la finele secolului al XIX-lea. Primul director al acestei instituţii de cultură a fost Ioan Opriş (1991-1994).

Muzeul Naţional Cotroceni a fost înfiinţat prin Hotărârea Guvernului României nr. 478 din 10 iulie 1991, ca instituţie de reprezentare naţională, în subordinea Ministerului Culturii. Ulterior, prin H.G. 1279 din 20 decembrie 2001, muzeul a fost transferat în subordinea Administraţiei Prezidenţiale.

muzeul-cotroceni-03

Cotroceni este reşedinţa din spaţiul românesc care a cunoscut cea mai îndelungată folosinţă, de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi până în prezent, se precizează pe site-ul www.muzeulcotroceni.ro.

Două edificii, şi anume Mănăstirea Cotroceni şi Palatul Regal, au marcat istoria ansamblului Cotroceni, care a cunoscut de-a lungul timpului numeroase transformări. Personalităţile cu rol principal în construirea ansamblului sunt doi domni ai Țării Româneşti: Șerban Cantacuzino (1678-1688) şi Barbu Dimitrie Știrbei (iunie 1849 — octombrie 1853; octombrie 1854 — iunie 1856).

muzeul-cotroceni-06

Mănăstirea Cotroceni, ridicată între anii 1679-1682, a fost principala ctitorie a lui Șerban Cantacuzino, destinată a fi necropola dinastiei Cantacuzinilor. În cadrul ctitoriei lui Șerban Cantacuzino se remarcau biserica ”Adormirea Maicii Domnului” şi palatul domnesc, edificat în spiritul baroc, specific civilizaţiei occidentale europene a acelor vremuri.

Șerban Cantacuzino a decedat la 29 octombrie 1688, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Cotroceni. Luând în considerare importanţa lui Șerban Cantacuzino pentru istoria ansamblului Cotroceni, stema sa domnească, vulturul bicefal încoronat, purtând pe piept acvila Țării Româneşti, a reprezentat modelul pentru stema Muzeului Naţional Cotroceni, precizează site-ul amintit.

muzeul-cotroceni-04
În timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei, o parte semnificativă a ansamblului de la Cotroceni a devenit reşedinţa oficială de vară a domnului Țării Româneşti. Barbu Știrbei a conferit acestui ansamblu un nou statut. Sub coordonarea arhitectului Anton Hefft, au avut loc lucrări de modificare şi renovare, de amenajare şi decorare a unor spaţii, care au conferit palatului un aspect modern. În aceeaşi perioadă s-a amenajat şi parcul Palatului Cotroceni, sub coordonarea directorului Grădinilor Publice, arhitectul peisagist Carl Meyer.

În perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Cotrocenii devin un centru al unităţii şi modernizării României, iar palatul, cu noi dotări şi modernizări, capătă statutul de reşedinţă oficială de nivel european.

Un nou palat, destinat prinţului moştenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost edificat aici între anii 1893-1895 de arhitectul francez Paul Gottreau. După Marea Unire de la 1918, palatul a cunoscut modificări şi adăugiri efectuate de arhitectul Grigore Cerchez. După 1949, aici a funcţionat Palatul Pionierilor. Grav afectat de cutremurul din 1977, Palatul a fost refăcut în mare parte. A fost construită, totodată, şi o aripă nouă (arh. N. Vlădescu), în care se află în prezent sediul Administraţiei Prezidenţiale a României.

muzeul-cotroceni-05

Specificitatea Muzeului Naţional Cotroceni ”îi este conferită de îmbinarea caracteristicilor unui spaţiu memorial, cu o istorie de aproape 350 de ani, cu cele ale unui muzeu de artă decorativă. Saloanele şi apartamentele sale au o deosebită putere evocatoare, accentul fiind pus nu doar pe valoarea intrinsecă a diferitelor artefacte, ci şi pe semnificaţia lor din perspectiva raporturilor cu personalităţile care au locuit în aceste încăperi de-a lungul timpului”, menţionează site-ul muzeulcotroceni.ro.

În ceea ce priveşte patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni, se individualizează patrimoniul medieval (constituit din bunurile care au aparţinut bisericii Cotroceni) şi patrimoniul modern, în mare parte având provenienţă europeană şi care include ca o componentă principală bunuri culturale care au aparţinut Familiei Regale a României, precum şi elitelor române. Patrimoniul a fost îmbogăţit în timp prin transfer, achiziţie, precum şi prin donaţii unor artişti şi colecţionari.

muzeul-cotroceni-02

Principalele colecţii ale muzeului sunt cele de pictură şi sculptură, de artă grafică, de sculptură, de artă decorativă, de ceramică, de sticlă, de medalii şi decoraţii, de textile, de artă religioasă, de arheologie, de carte veche, de fotografie, de cărţi poştale.

Colecţia de pictură românească este formată din lucrări aparţinând unor iluştri pictori români de la finele secolului al XIX-lea până în prezent, în timp ce colecţia de pictură universală este alcătuită din lucrări realizate în secolele XVIII-XIX. Cele mai multe lucrări reprezintă şcoala germană, şcoala austriacă, şcoala franceză, şcoala belgiană.

Colecţia de sculptură cuprinde lucrări executate de sculptori români, precum Carol şi Frederic Storck, Mac Constantinescu, Oscar Han sau Ion Jalea, şi de sculptori europeni, precum Clésinger Jean-Baptiste, Houdon Jean Antoine, Julien Causse sau Georges Gardet.

În domeniul artei decorative se remarcă, spre exemplu, colecţia de mobilier, cu garnituri de salon (Empire, Napoleon III, Ludovic XV-XVI, mobilier extrem oriental), precum şi colecţia de ceramică, remarcabile fiind porţelanurile de Sevres, Meissen şi Kuznetov. Există, de asemenea, expuse obiecte Art Nouveau, create în ateliere Gallé, Daum şi Lalique.

muzeul-cotroceni-07

Colecţia de artă religioasă cuprinde o parte dintre obiectele de cult provenite din patrimoniul recuperat al bisericii Mănăstirii Cotroceni, datând din secolele XVII-XX (icoane, orfevrărie, broderii, mobilier). Obiectele din secolele XVII şi XVIII sunt exemplare deosebite ale stilului cantacuzino-brâncovenesc şi postbrâncovenesc.

Colecţia de arheologie este constituită din elemente de arhitectură recuperate în urma demolării bisericii Cotroceni (în 1984), între care şi lespezi funerare de pe mormintele Cantacuzinilor. Colecţia de carte veche şi bibliofilă cuprinde, între altele, o parte din fondul de carte religioasă al bisericii Mănăstirii Cotroceni, unele donaţii ale lui Șerban Cantacuzino, precum şi cărţi de cult în limba română.

În cei 25 de ani de existenţă, Muzeul Naţional Cotroceni a avut ca principal obiectiv punerea în valoare a patrimoniului propriu, dar şi a patrimoniului mobil provenit din colecţiile unor muzee şi instituţii colaboratoare, în cadrul a numeroase expoziţii temporare. Tot aici au mai fost realizate de-a lungul timpului diverse programe ştiinţifice şi expoziţionale şi au fost organizate colocvii, conferinţe, seminarii, lansări de carte. (Text: Agerpres, Foto: muzeulcotroceni.ro)