Muzeul Naţional al Cinematografiei din Torino, Italia, cel mai înalt muzeu din lume, unic prin specificul proiectului său expoziţional, prezintă istoria cinema-ului într-un mod cu totul original, de la primele aparate de proiecţie a imaginilor în mişcare, proiecţii de filme de epocă, scenografii şi recuzită din filme celebre, fotografii de documente şi schiţe originale ce au stat la baza desenelor animate, până la cărţi şi reviste, afişe şi materiale publicitare, echipament, documente de sunet.
Deschis publicului din anul 2000, muzeul este găzduit de celebra clădire „Mole Antonelliana”, simbol al Oraşului Torino, proiectată de arhitectul Alessandro Antonelli. Spectaculoasa clădire, cu o înălţime de 167 de metri a fost gândită ca sinagogă, dar a servit de-a lungul anilor doar ca sediu de muzeu, fiind astăzi şi un loc de panorame asupra oraşului.
Muzeul a fost fondat în anul 1941 de către Maria Adriana Prolo, cea care a strâns prima colecţie de documente din industria de film din Torino. În anul 1954, a devenit membru al Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de Film, iar la 27 septembrie 1958, a fost deschis pentru public la Palazzo Chiablese, o aripă a Palatului Regal. Ulterior, în anul 1985, Palazzo Chiablese a fost închis, iar Muzeul Naţional al Cinematografiei a fost redeschis publicului la 19 iulie 2000 în noul sediu – Mole Antonelliana.
Patrimoniul muzeului este expus pe o suprafaţă de 3.200 de metri pătraţi, pe cinci nivele ale clădirii, astfel că vizitarea lui este un itinerariu fabulos, dar şi interactiv. Acest spaţiu magic poate fi descoperit de vizitator acţionând manete, privind zeci de ecrane, de afişe, sisteme şi obiecte optice, destinate, fiecare dintre ele, să producă un alt tip de iluzie vizuală.
Colecţiile sale sunt împărţite în două mari secţiuni: „Pre-cinema şi istoria fotografiei” şi „Istoria cinematografiei”. Prima secţiune documentează zile de început ale fotografiei, evoluţiile ulterioare secolului al-XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX.
A doua secţiune face corelaţia dintre diferite procese mecanice şi de producţie. Pot fi văzute aici cărţi şi reviste, documente de arhivă, imagini de orice fel (fotografii, postere şi broşuri) maşini şi accesorii, elemente de recuzită (schiţe, obiectele, costume) discuri şi nu în ultimul rând, gadget-uri originale vândute de industria de film cu privire la succesul unui anumit film sau o stea de cinema.
Vizitarea muzeului începe prin traversarea zonei „Arheologia Cinematografului” dedicată istoriei cinematografiei şi continuă cu urcarea unei scări elicoidale metalice pentru a ajunge la nivelele care găzduiesc instrumentele, mecanismele acestei arte. Scara este astfel concepută încât să pară o gigantică peliculă, pe pereţii săi fiind expusă colecţia de afişe şi manifeste cinematografice.
Zona centrală a edificiului, unde pot fi văzute secvenţe din mai mult de 200 de filme, este numită „Aula Templului”. Este anticamera obiectelor magice unde se regăsesc cutii optice, lanterne magice, dovezi ale naşterii imaginii în mişcare, sisteme miniaturale alcătuite cu ajutorul lentilelor şi oglinzilor, după aplicaţiile unor riguroase legi optice şi geometrice, imagini profilându-se pe un perete alb sau chiar în aer, modificându-se monstruos, comic, multiplicându-se, şi producând efecte speciale asemănătoare jocurilor dioramice.
„Maşina de Film” este o zonă în care asistăm la succesiunea momentelor tehnice esenţiale de la conceperea filmului (producţie, studii schiţate, viziuni regizorale), realizarea lui (scenariu, scenografi, actori, costume, storyboard) la tehnica cinematografică utilizată (aparatul de filmat, fotografia, lumina, sunetul, efectele speciale, montajul).
Aici pot fi citite pasaje din scenariul filmului „La caduta degli dei (Căderea zeilor)” de L. Visconti, Italia/Germania, 1969. Unele fragmente de scenariu sunt proiectate, în timp ce alte scenografii sunt expuse în manuscris. Această colecţie cuprinde 7.000 de titluri de film de cinematecă, 125000 de documente fotografice.
Arhiva de Film a muzeului păstrează şi îmbunătăţeşte colectarea de film din patrimoniul acestuia, un patrimoniu rar, valoros, extins continuu prin achiziţii, donaţii şi depozite.
Fototeca deţine peste 930.000 de imagini. Alături de obişnuitul pozitiv pe hârtie, sunt ţinute imagini unice (Daguerreotypes, ambrotype şi tintypes), negative de sticlă şi de film, autochromes, lamele de sticlă şi de film şi albume din diverse epoci.
Muzeul deţine şi o Bibliotecă cu 20.000 de volume, precum şi o prestigioasă Bibliomediatecă, adică un centru de documentare asupra cinematografiei şi fotografiei. (Text: Agerpres, Foto: en.wikipedia.org, facebook.com/museocinema)
