Muzeul Etnografic Reghin din judeţul Mureş, amplasat pe Strada Vânătorilor nr.51, conservă şi valorifică monumente de arhitectură, obiecte legate de meşteşuguri, port popular şi obiceiuri specifice Văii Superioare a Mureşului, zonei Subcălimanilor Văii Gurghiului şi unei părţi a Câmpiei Transilvaniei.
Datorită situării în centrul de interferenţă a acestor zone etnografice, aria de cercetare a muzeului cuprinde peste 600 de aşezări rurale în judeţul Mureş şi aproximativ 300 de localităţi din judeţele limitrofe.
Muzeul a fost înfiinţat în anul 1960 de etnograful Anton Badea, pornind de la 64 de piese de port popular, iar în 1970 a devenit muzeu judeţean, precizându-se aria lui de cercetare. Este adăpostit de o clădire monument istoric construită în anul 1892, care a servit în trecut ca locuinţă şi şcoală profesională.
În perioada 1989-1990, clădirea a fost restaurată, iar din anul 1991 expoziţia permanentă a muzeului, intitulată „Uneltele şi tehnici populare de Valea Mureşului superior şi din Câmpia Transilvaniei”, prezintă, în opt săli, cele mai reprezentative exponate ilustrând meşteşuguri şi ocupaţii ale zonei, obiecte aparţinând artei populare, ceramică mobilier, port popular şi textile.
Patrimoniul muzeal s-a îmbogăţit permanent ajungând în prezent la peste 7.000 de obiecte, între care reprezentative sunt ceramica, icoanele pe sticlă, dar şi instalaţiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri). De asemenea, muzeul deţine o bogată arhivă ce cuprinde peste 10.000 de fotografii, diapozitive, filme etnografice schiţe, desene, relevee, fişe de cercetare, cu ajutorul cărora se realizează o imagine completă asupra trăsăturilor definitorii ale zonei reprezentate.
Expoziţia pavilionară este întregită de o secţie în aer liber organizată în grădina muzeului pe o suprafaţă de un hectar. Aceasta cuprinde 14 obiective – aşezări, instalaţii populare tradiţionale, biserică de lemn – adevărate monumente de tehnică şi artă ce redau imaginea satului. Între ele se fac remarcate: o casă din comuna Hodac, datând din secolul al XVIII-lea, construită din bârne de stejar îmbinate, alături de grajdul cu şură – constituind gospodăria tipică Văii Gurghiului -, o casă din satul Călimănel, de pe Valea superioară a Mureşului, de la începutul secolului al XIX-lea.
Arhitectura interiorului este adaptată nevoilor casnice, funcţionale şi estetice, atrăgând atenţia organizarea „pe colţuri” precum colţul cu pat, cu perne mari, cu căpătâie dungate în roşu şi negru, sau colţul cu masă. Dintre piesele de mobilier se impun, prin execuţia artistică, lada de zestre, scaunele şi blidarul.
Biserica de lemn din Mureş, satul Iara, este un monument de arhitectură din secolul al XVIII-şi totodată, un document istoric care certifică prezenţa românilor în acele locuri. În sectorul instalaţiilor populare tradiţionale pot fi văzute presa de ulei, moara de apă, teascul pentru struguri dar şi alte tipuri de prese şi zdrobitori ce ilustrează procedeele tehnice tradiţionale pentru obţinerea din natură a resurselor agroalimentare. Muzeul etnografic din Reghin rămâne unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transilvania. (Text: Agerpres, Foto: amalr.ro, Video: youtube.com)
