Muntenegru sărbătoreşte la 13 iulie Ziua Naţională – Ziua insurecţiei populare (13 iulie 1941).
Istorie şi cultură
În Antichitate, teritoriul Muntenegrului era locuit de iliri, populaţie indo-europeană. În anul 168 d.Hr., romanii au ocupat cea mai mare parte a Muntenegrului de astăzi. În timpul Imperiului Roman, regiunea făcea parte din provincia Illyricum, iar după 395 d.Hr. a intrat sub stăpânire bizantină. Triburile slavilor meridionali ale sârbilor, stabilite aici în secolele VI-VII, au constituit primele formaţiuni statale în secolele X-XI în sudul Muntenegrului, în regiunea Zeta, potrivit ”Enciclopediei statelor lumii” (Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae; Editura Meronia, Bucureşti, 2005). În 1499, Muntenegru este transformat în provincie a Imperiului Otoman.
Împreună cu Serbia, Muntenegru îşi dobândeşte în 1878, în urma războiului împotriva Turciei, independenţa, aceasta fiind recunoscută prin Tratatul de pace de la San Stefano şi Congresul de la Berlin. În 1912-1913, Muntenegru şi Serbia au participat la cele două războaie balcanice. După Primul Război Mondial, Serbia proclamă, la 1 decembrie 1918, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care includea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croaţia, Dalmaţia, Vojvodina şi Bosnia şi Herţegovina. La 3 octombrie 1929, statul adoptă numele numele de Iugoslavia. La 6 aprilie 1941, Iugoslavia este atacată de Germania şi Italia (cărora li se raliază, tot în aprilie 1941, Ungaria şi Bulgaria), fiind ocupată şi dezmembrată în scurt timp ca stat.
În iulie 1941, este declanşată mişcarea de partizani, condusă de Iosip Broz Tito, care va elibera, în 1944-1945, întreaga Iugoslavie. Constituţia din 31 ianuarie 1946 proclamă Republica Populară Federativă Iugoslavia (din 1963 — Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, RSFI), stat federal, alcătuit din republicile Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina. După separarea de Iugoslavia, în 1991, Muntenegru şi Serbia au format, în 1992, noua Republică Federală Iugoslavia. În urma validării referendumului din 21 mai 2006, Parlamentul din Muntenegru a proclamat, într-o şedinţă solemnă ce a avut loc la 3 iunie 2006, independenţa şi suveranitatea ţării.
Podgoriţa, capitala Muntenegrului, este centrul administrativ şi cultural al ţării. Înainte de secolul al-XI-lea, oraşul se numea Birziminium, apoi a fost cunoscut sub numele de Ribnica, iar cu numele actual este menţionat prima dată într-un document datând din 1326.
Arhitectura turcească a dominat construcţiile oraşului, iar unele dintre cele mai renumite obiective turistice de aici pot fi văzute în Oraşul Vechi Turcesc, cu cele două moschei şi Turnul cu Ceas. Alte obiective de ordin cultural şi turistic sunt Biserica Sfântul Gheorghe, Castelul Regelui Nikola, Muzeul Marko Miljanov, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul orăşenesc Podgoriţa, Teatrul Naţional din Podgoriţa. În Castelul Regelui Nikola a fost fondat în 1950 un muzeu de istorie, unde pot fi văzute colecţii de arme, trofee, steaguri, documente şi cărţi.
Oraşul Kotor, situat pe malul Golfului Kotor, este numit şi ”Veneţia Muntenegrului”. Portul mediteranean din Kotor, care este înconjurat de un zid impresionant, cu o arhitectură de influenţă veneţiană, face parte din patrimoniul UNESCO. Aici se află o serie de clădiri vechi şi o catedrală din secolul al XII-lea, cu aceeaşi arhitectură de influenţă veneţiană.
Oraşul Cetinje, vechea capitală a regatului, fondat în secolul al XV-lea, are un număr mare de monumente istorice, biserici, pieţe, muzee, precum şi o tradiţie îndelungată în domeniul tipografiilor, aducându-şi astfel o importantă contribuţie la moştenirea culturală şi istorică a Muntenegrului.
Ulcinj, un oraş vechi, a fost întemeiat pe locul unei aşezări datând din epoca romană şi are vestigii datând din secolele XII-XV, cu fortificaţii şi ziduri masive. Alte oraşe istorice sunt Herceg Novi (cu mânăstirea barocă Savina) şi Perast. Budva este una dintre cele mai vechi aşezări de pe litoralul muntenegrean, cu o istorie de 2.000 de ani, şi care păstrează numeroase urme ale arhitecturii din antichitate.
Natură, turism, gastronomie
Se învecinează cu Croaţia la vest, cu Bosnia şi Herţegovina la nord-vest, cu Serbia şi Kosovo la nord-est şi Albania la sud-est şi are ieşire la Marea Adriatică.
O mare parte din suprafaţa ţării se află la peste 1.000 de metri altitudine. Pe teritoriul Muntenegrului se află un sector al Alpilor Dinarici, cea mai înaltă altitudine fiind atinsă de Masivul Durmitor (2.522 m altitudine). În zona mediteraneană se găsesc faleze şi plaje cu nisip sau pietriş.
Clima este temperat-continentală, cu veri călduroase şi ierni relativ aspre, iar pe coasta adriatică climatul este mediteranean. În apropierea ţărmului adriatic, la Crvica, în vecinătatea Golfului Kotor, se află ”polul european al ploii”, conform vol. Enciclopedia statelor lumii, 2005. Vegetaţia este variată, în Muntenegru se cultiva măslini, citrice şi smochini.
Capitala statului este Podgoriţa, iar între principalele oraşe se numără: Niksic, Pljevlja, Bijelo Polje, Herceg Novi, Berane, Kotor, Cetinje (fosta capitală).
Din punct de vedere turistic Muntenegru are numeroase locuri frumoase, obiective şi atracţii, de la munţi înalţi, râuri cristaline, lacuri glaciare, staţiuni montane pentru iubitorii sporturilor de iarna, staţiuni pe litoral, staţiuni balneoclimaterice, plaje cu nisip foarte fin, insuliţe, peşteri, sate pitoreşti, mănăstiri, arhitectura oraşelor, până la festivaluri tradiţionale, excursii cu barca de-a lungul coastei şi sporturi extreme precum rafting-ul.
Capitala Podgoriţa este principalul centru urban şi turistic al Muntenegrului. De interes turistic sunt şi Cetinje, fostă capitală a Muntenegrului, cu numeroase monumente (precum fostul palat regal), muzee, biblioteci, sau oraşe vechi de sute de ani, precum Herceg Novi şi Ulcinj (oraş medieval şi staţiune).
Oraşul Kotor şi golful cu acelaşi nume sunt renumite pentru frumuseţea peisajului. Kotor, aflat în patrimoniul UNESCO, este unul dintre cele mai vechi oraşe medievale locuite. Portul mediteranean din Kotor este înconjurat de un zid impresionant, cu o arhitectură de influenţă veneţiană, ce face parte din patrimoniul UNESCO. În oraşul Kotor se organizează numeroase festivaluri şi carnavaluri, precum Carnavalul Verii.
Alte atracţii turistice sunt munţii Lovcen şi Orien, lacurile Skadar (cu sute de specii de păsări), Biogradska şi Sasko, staţiunile Sutomore, Budva sau oraşul-port Bar (toate pe coasta Mării Adriatice), celebrele plaje Velika Plaza şi Ulcinjska Riviera, staţiunea Zabljak (renumită în rândul amatorilor de schi în anotimpul iernii), precum şi o serie de mănăstiri, dintre care amintim mănăstirea barocă Savina, mănăstirea Ostrog (din secolul al XVII-lea), mănăstirile Cetinje, Moraca şi Piva.
Parcul Naţional Durmitor, renumit prin peisajul glaciar, vârfurile înalte şi defileurile adânci, se află pe lista patrimoniului UNESCO. Parcul Naţional Lovcen cuprinde o faună şi o floră bogate, cu sute de specii de plante. Aici, în vârful Masivului Lovcen, se află Mausoleul Njegos (mormântul eroului naţional Petar II Petrovic Njegos). Un alt Parc naţional renumit din Muntenegru este Biogradska Gora.
Printre specialităţile culinare tradiţionale se numără friptura de miel şi peştele (crap, chefal, păstrăv) preparat după reţete locale, o specialitate aparte fiind crapul afumat. Renumite sunt şi şunca afumată, carnea de oaie uscata, cârnaţii, brânza de capră, papara, pivski kajmak. În restaurantele de pe litoral sunt servite diverse specii de peşte, raci şi scoici, care se consumă cu ulei de măsline, măsline şi numeroase condimente.
Dintre vinurile autohtone faimoase amintim vinul Vranac, vinul Krstac şi vinul de Crmnik. În Muntenegru se produce şi un renumit rachiu din struguri — ”Kruna”, precum şi ţuica denumită ”Montenegro” şi rachiul ”Prvjenac”. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Montenegro – Wild Beauty)
