Trec de-a lungul anilor
Şi cântecele mele
Trec, aşa cum trece-n zbor
Un stol de rândunele.
În urma lor rămâne neuitat
Frumosul vis pe care l-am cântat
Şi un surâs fermecător
Sau o lacrimă de dor.
Tot ce-adună inima mai bun în ea.
Stau în pragul toamnelor
Cu cântecele mele;
Am crescut sub cerul lor,
Am râs şi-am plâns cu ele,
La focul lor, foc nestins,
Toată viaţa mea mi-am încălzit inima.
Trec de-a lungul anilor
Şi cântecele mele
Trec, aşa cum trece-n zbor
Un stol de rândunele.
Le-am dat tot sufletul, tot gândul meu,
To ce-am iubit şi voi iubi mereu,
Cu mine-n viaţă au pornit,
Peste tot m-au însoţit,
Amintiri de neuitat mi-au presărat.
Stau în pragul toamnelor
Cu cântecele mele;
Am crescut sub cerul lor,
Am râs şi-am plâns cu ele,
Dar am cântat versul lor
Mai trist, sau mai vioi,
Întotdeauna pentru voi.
Versurile de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu
Muzica de Mişu Iancu
