Cuplet I:
Vorbesc unii cu nepăsare
De dragoste şi poezii,
Spun că astea ar fi
Simple copilării
Şi te privesc cu mirare,
Dar nu ai dreptate…să ştii!
Refren:
Că nu e om să nu fi scris o poezie,
Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui…
Când a iubit, a luat un petec de hârtie
Şi-a aşternut pe el tot focul inimii…
Şi nu e om să nu-şi fi pus în gând, odată,
Azi voi găsi o rimă nouă: Îmi e dor…
Apoi cu mâna tremurând, emoţionată,
A scris la fel cu-atâţia alţii: “Te ador”.
Stă poezia uitată, ascunsă-ntr-un scrin
Până-ntr-o zi; o găseşti…
E-ngălbenită hârtia, e ruptă puţin,
Înduioşat o citeşti…
Şi surâzând îţi ştergi o lacrimă târzie,
Împătureşti la loc hârtia şi îţi spui
Că nu e om să nu fi scris o poezie
Măcar o dată, doar o dată în viaţa lui.
Cuplet II:
“Trec anii şi zilele-n goană”
A spus poetul cândva,
Însă nu poţi uita
Şi din minte-alunga
Pe cea dintâi Sânziană;
Un vers, ca o mică dojană,
Ţi-aduci aminte de ea.
Coda:
Că nu e om să nu fi scris o poezie
Măcar o dată…doar o dată în viaţa lui.
Versurile de Aurel Felea
Muzica de Nicolae Kirculescu
