Mănăstirea Hagigadar este un lăcaş de cult armenesc construit în anul 1512, în satul Bulai, comuna Moara – judeţul Suceava. Mănăstirea se află situată pe dreapta drumului ce leagă oraşul Fălticeni de Suceava. Aşezământul este situat pe culmea unui deal, cunoscut sub numele de „Dealul lui Bulai”.
Panta este înclinată şi accesul este posibil numai pe jos. Biserica mănăstirii este locul unde, potrivit credincioşilor, toate dorinţele ţi se împlinesc.
Numele acestui lăcaş de cult vine din limba armeană şi înseamnă împlinirea unei dorinţe, a unei rugăciuni, drept pentru care mulţi vizitează mănăstirea cu nădejdea că aici rugăciunile lor îşi vor găsi împlinirea. Ca să li se împlinească dorinţele, oamenii intră în genunchi pe poartă şi continuă să meargă în acest fel în jurul bisericii. Din când în când se opresc şi se roagă, aprind o lumânare, se odihnesc şi apoi pornesc mai departe.
Mănăstirea Hagigadar este un important loc de pelerinaj pentru armenii din România şi din diaspora, iar de peste o sută de ani, în duminica din preajma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, are loc pelerinajul de hramul Mănăstirii Hagigadar. De altfel, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare a comunităţii armene, pentru că reuşeşte să reunească toţi armenii din România, o dată pe an, în acelaşi loc.
În 2012, cu prilejul acestei sărbători marcate şi de împlinirea a 500 de ani de la sfinţirea mănăstirii, la Hagigadar slujba a fost oficiată de Karekin II, catolicos şi patriarhul suprem al tuturor armenilor. Slujba de resfinţire a avut loc după ample lucrări de restaurare a lăcaşului. De asemenea, cu prilejul marcării a 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Hagigadar, Romfilatelia şi autoritatea emitentă din Armenia, Haypost, au introdus în circulaţie emisiunea comună de mărci poştale România – Armenia „Biserica Mănăstirii Armeneşti Hagigadar – 500 de ani”.
Potrivit istoricului comunităţii armene în România, prezentat pe site-ul oficial al Uniunii Armenilor din România (UAR), cea mai veche mărturie care atestă prezenţa armenilor în spaţiul românesc o reprezintă o inscripţie pe o piatră tombală, din anul 967, aflată la Cetatea-Albă.
Mănăstirea Hagigadar a fost construită în timpul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), în anul 1512, de către fraţii Drăgan şi Bogdan Donavachian. Aceştia erau negustori de vite şi, în drumul lor spre Budapesta, au poposit pe promontoriul de la Moara lui Bulai, unde, în somnul nopţii, au avut o revelaţie divină. Maica Domnului li s-a arătat în vis, promiţându-le că negoţul lor va fi unul cu mult câştig, adică li se va îndeplini dorinţa, dar la întoarcere să îi ridice o mănăstire în locul în care se aflau. Aşa s-a şi întâmplat, numele unuia dintre cei doi fraţi fiind inscripţionat pe zidul bisericii.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are o forma dreptunghiulară cu altar spre răsărit. Turla este octogonală şi zveltă. Pridvorul bisericii are o cornişă triunghiulară cu câte două ferestre de fiecare parte a uşii.
Cercetările recente efectuate la solicitarea Episcopiei Armene, care doreşte să pună în valoare ansamblul monastic Hagigadar, au arătat că se pot distinge trei faze principale în legătură cu apariţia şi evoluţia planimetrică a bisericii: faza iniţială, cea din anul 1512, când biserica era compusă numai din naos şi altar; o altă fază, din cea de-a doua jumătate a sec. al XVII-lea, când construcţia a inclus spaţiul pronaosului şi când a fost construită turla; cea de-a treia fază, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când partea plină a zidului dintre pronaos şi naos a fost dărâmată, iar biserica a dobândit actuala configuraţie.
Tot în sec. al XIX-lea, bisericii i s-au adăugat două pridvoare închise, dintre care unul se păstrează şi astăzi. Alături de biserică, în incinta mănăstirii împrejmuite cu zid (zid care s-a dovedit a fi construit în sec. al XVII-lea), se aflau două impozante edificii anexe, unul în colţul de nord-est, azi dispărut, care a fost probabil stăreţie, şi altul în colţul de sud-est, care se păstrează. Săpăturile din interiorul bisericii de la Mănăstirea Hagigadar au scos la iveală, sub pavimentul din cărămidă de secol XIX, un mormânt situat aproape de axul longitudinal al lăcaşului de cult.
Biserica Apostolică Armeană este una din cele mai vechi biserici creştine, întemeiată istoric de Sfântul Grigorie Luminătorul, primul patriarh (catolicos) al Armeniei şi întemeietorul marelui centru duhovnicesc de la Etchimiadzin (însemnând „locul pogorârii celui Unuia-născut”), inima creştinătăţii armene.
Armenia a fost primul stat din lume care a adoptat creştinismul ca religie oficială, la începutul secolului al IV-lea, într-un context istoric dificil, când teritoriul armean făcea obiectul rivalităţii dintre Imperiul Roman şi Imperiul Sassanid. Biserica Armeană a rămas în strânsă legătură dogmatică cu restul Bisericii până la Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451), când episcopatul armean a respins hotărârile sinodului prin care era condamnată erezia monofizită. (Text: Agerpres, Foto: i.ytimg.com, forum.portal.edu.ro,crestinortodox.ro, Video: SuceavaTv /youtube.com)
