Monumentul Lupoaicei Capitoline care-i hrăneşte pe Romulus şi Remus, amplasat în parcul din Piaţa Operei din Timişoara, a împlinit 90 de ani.
Lucrarea monumentală cu valoare istorică a fost dăruită burgului bănăţean pe 23 aprilie 1926, de către autorităţile italiene, fiind o copie a statuii din bronz a Lupoaicei Capitoline din Roma.
Lupoaica a fost primită de autorităţile locale cu mare entuziasm, în prezenţa a peste 10.000 de timişoreni, iar dr. Aurel Cosma, primul prefect român al judeţului, considera că aceasta era însuşi simbolul obârşiei noastre.
‘Îl vom păstra ca pe un tezaur scump sufletului românesc şi el pururi ne va reaminti sfintele noastre legături de sânge şi de fraţi. Spuneţi mamei (Roma — n.r.) că iubirea noastră pentru dânsa este plină de recunoştinţă sfântă şi fără de sfârşit’, declara Aurel Cosma, citat de presa vremii.
Gazeta ‘Voinţa Bantului’ menţiona, în acelaşi context, şi remarca omului de cultură Traian Birăescu, care afirma că ‘întreg monumentul e o bucată de lume antică şi a fost o idee foarte fericită ca în locul piedestalului greoi, a soclului care nu simboliza ceva şi nu era în armonie cu statuia care înfăţişează lupoaica alăptând, s-a recurs la această coloană-piedestal. Acest cadou este primul monument primit de Timişoara după înfăptuirea României Mari’.
Istoricul Laurenţiu Mioc a relatat că monumentul a fost la un moment dat şi ţintă a furiei românilor bănăţeni, după Dictatul de la Viena din 1940.
‘La 30 august 1940, prin Al Doilea Dictat de la Viena, România a fost nevoită să cedeze nord-vestul Transilvaniei Ungariei, sprijinite de Italia şi Germania. Cu această ocazie, a avut loc o manifestare de protest a românilor bănăţeni în centrul Timişoarei, iar statuia Lupoaicei a devenit ţinta furiei manifestanţilor, din cauză că Benito Mussolini (care făcuse cadou Lupoaica n.red), conducătorul Italiei, a sprijinit pretenţiile revizioniste ale Ungariei. În această situaţie, oficialităţile Timişoarei au decis îndepărtarea statuii, pentru protejarea ei faţă de o eventuală distrugere, dar şi în semn de protest faţă de politica revizionistă a Italiei de atunci, ea fiind reinstalată în perioada lui Nicolae Ceauşescu. Statuia de la Timişoara este una din cele cinci oferite de regimul Mussolini către municipiile Bucureşti, Chişinău, Cluj, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiind cea mai bine păstrată într-o locaţie publică, din 2012 fiind iluminată artistic prin grija municipalităţii’, spune prof. dr. Laurenţiu Mioc.
Potrivit acestuia, inscripţia de la baza capitelului aminteşte donatorul statuii, Roma, precum şi anul ridicării edificiului, cu caractere latine, MCMXXVI (1926), lucru insesizabil de către necunoscători, întrucât soclul este prea înalt şi afectat de intemperiile vremii.
‘Dincolo de trecătoarele vreri şi năzuinţe politice, Lupoaica din centrul Timişoarei rămâne un simbol al latinităţii poporului român şi al respectului pe care acesta îl are faţă de înaintaşii lui, amintindu-ne că Dacia a fost graniţa de est a Imperiului Roman, precum România este azi graniţa de est a NATO şi a Uniunii Europene’, a mai spus istoricul Laurenţiu Mioc.(Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)
