Vâscul, planta care nu lipseşte din case de Crăciun, considerată aducătoare de noroc şi belşug, este ştiută ca o plantă de leac din cele mai vechi timpuri.
Vâscul (Viscum album) este o plantă ce parazitează pomii fructiferi şi unii arbori. În popor, această plantă este numită vâsc de brad, stoletnic, vâsc de păr. Ca plantă parazit, creşte pe ramurile sau trunchiul unui copac şi, de fapt, îşi trimite rădăcini care penetrează copacul pentru a-şi lua substanţele nutritive. Vâscul parazitează de preferinţă plopul, salcia, mesteacănul, părul, mărul, păducelul, prunul, cireşul, salcâmul, arţarul, castanul, teiul, în general toate foioasele, coniferele şi foarte rar frasinul, carpenul şi arinul.
Frunzele vâscului se află în perechi opuse, cu marginile întregi, de culoare verzuie-galbenă. Fructele sunt de formă rotundă, la început de culoare verde, apoi albă, aşezate câte 2-3 la un loc, prezentând 2 seminţe acoperite cu o substanţă cleioasă. Coacerea lor se termină în luna decembrie.
Trebuie ştiut însă că vâscul care are efecte benefice se dezvoltă doar în pomi cum ar fi măr, păr, prun, brad, gutui, pin, mesteacăn, trandafir şi frasin. Cel mai valoros vâsc este cel crescut pe măr. Vâscul care creşte în copaci precum arţar, salcie, tei, stejar şi nuc este toxic şi nu poate fi consumat, deoarece poate fi fatal organismului.
Tratamentul cu vâsc se face numai sub control medical. Vâscul întăreşte sistemul imunitar şi este eficient în dereglările hormonale.
Tratamentul cu vâscul macerat încetineşte evoluţia cancerului. Vâscul are proprietatea de a inhiba creşterea tumorilor canceroase. O serie de studii efectuate în Germania au demonstrat că injecţiile subcutanate cu extract de vâsc stimulează sistemul imunitar şi îi ajută pe bolnavii de cancer.
Ceaiul de vâsc tratează şi hipertensiunea arterială. Aceasta plantă poate diminua simptomele hipertensiunii arteriale: senzaţia de ameţeală, vâjâitul în urechi, tulburările de vedere, tahicardiile. Acesta fortifică activitatea cardiacă, care este legată de tensiunea arterială anormală. Ulterior, s-a constatat că vâscul poate scădea şi nivelul tensiunii arteriale. Este un leac foarte bun, vindecă sechelele în urma unui accident vascular.
Este recomandat în tratarea bolilor de inimă (ateroscleroza, ischemie cardiacă, hipertensiune, palpitaţii). Menopauza determină tulburări circulatorii, cardiace, stări nervoase care sunt tratate cu această plantă, folosind pulberea de vâsc.
Ceaiul de vâsc este recomandat în cazurile de hemoragie sau de sângerări, datorită efectului hemostatic. Se consumă zilnic o cană cu ceai de vâsc. Tratamentul se face pe o durată scurtă de timp.
Vâscul reglează nivelul glicemiei. Ceaiul de vâsc are efecte stimulatoare asupra metabolismului şi o acţiune benefică asupra pancreasului, iar o cură de câteva luni cu ceai sau macerat de vâsc reglează nivelul glicemiei.
Vâscul sub formă de ceai este benefic şi în cazul bolilor de ficat. Nutrientul conţinut de vâsc împiedică acumularea de grăsimi în ficat.
Pulberea de vâsc este indicată în cazul balonărilor, a problemelor digestive, a ulcerului.
Calmează crizele respiratorii, fiind benefic pentru cei care suferă de astm. S-a constatat că frunzele acestei plante fluidizează secreţiile bronşice, măresc rezistenţa la stres (ce declanşează crize astmatice) şi calmează spasmele. Alte preparate din vâsc se foloseau în trecut în tratamentul crampelor şi chiar al epilepsiei.
O altă virtute terapeutică a vâscului, evidenţiată de pe poziţii ştiinţifice în ultimele decenii, ţine de efectele benefice exercitate de această plantă în domeniul combaterii „bolii secolului”, cum pe bună dreptate este denumită ateroscleroza sau ateromatoza.
În trei ţări, şi anume în Austria, Germania şi Elveţia, există medicamente anticanceroase extrase din vâscul alb.(Text: Agerpres, Foto: sanatate.bzi.ro, lataifas.ro)
