Calităţile terapeutice ale ridichilor de primăvară au fost un subiect despre care însuşi Herodot povesteşte că egiptenii le apreciau foarte mult, în timp ce grecii ofereau zeilor lor ridichi de aur. Pentru prima dată însă, ridichile au fost menţionate într-o reţetă chinezească în secolul al XI-lea îHr.
Ridichile (Raphanus sativus) provin încă din antichitate, iar originea lor se află undeva la graniţa dintre Europa şi Vestul Asiei. Reprezintă una dintre legumele, care cresc cel mai rapid, fiind gata de cules în aproximativ trei săptămâni de la data plantării.
Există ridichi roşii, albe, negre şi galbene, cu dimensiuni variate, de la micuţele ridichi roşii de primavară până la deţinătoarea recordului Guiness, care cântărea 31,2 kilograme. Ridichile de lună trebuie să fie mici, ferme şi netede, de un roşu aprins, plin de viaţă, în timp ce ridichile negre trebuie să fie grele.
Ridichile sunt legume bogate în acid ascorbic (vitamina C, 100 de grame de ridichi asigurând un sfert din necesarul zilnic al organismului), acid folic, potasiu şi cu un conţinut mediu de vitamina B6, riboflavina, magneziu, cupru, zinc, fier şi calciu. De asemenea, conţin zahăr şi fibre.
Seminţele de ridichi pot deveni un ingredient important pentru obţinerea biocarburanţilor, deoarece au un conţinut de 48% de ulei, care nu este comestibil pentru organismul uman. Frunzele proaspete de ridichi au efect vitaminizant şi detoxifiant şi deci nu trebuie aruncate. Pot fi folosite în ciorbe şi salate. Rădăcinile ridichilor sunt, de asemenea, un adevărat elixir pentru rinichi.
Această mică şi roşiatică legumă, ridichea, extrem de populară în preferinţele culinare ale românilor, ajută cu succes în tratarea mai multor afecţiuni. În medicina populară, ridichile sunt folosite pentru îmbunătăţirea digestiei, împotriva depresiei şi a oboselii, contra tusei, în insuficienţă hepatică, boli reumatice, paraziţi intestinali, astm, alergii, pietre la rinichi.
Ridichile roşii de primăvară oferă o mulţime de beneficii nutriţionale, sunt prietenoase cu silueta şi taie apetitul. Specialiştii recomandă consumul de ridichi pentru faptul că sunt bogate în fibre (benefice tranzitului intestinal, dar şi siluetei – pentru că fibrele induc mai repede saţietatea), pentru că sunt sărace în calorii şi pentru că oferă multă vitamina C (adică vitalitate) şi vitamina B9 (necesară reînnoirii celulare).
Datorită conţinutului de acid folic, vitamina C şi antocianine, ridichile sunt foarte eficiente în combaterea cancerului de colon, intestinal, de rinichi şi de stomac. Conţinutul de vitamina C, cel mai bine reprezentat, îi conferă proprietatea de detoxifiant şi întăritor al imunităţii. Cu un conţinut mic de grăsimi saturate şi de colesterol, ridichile sporesc imunitatea organismului. De aceea sunt mai mult decât indicate în curele de primăvară. Ridichile sunt ideale şi în cure de detoxifiere, alături de salata verde.
Ridichea stimulează activitatea bilei, ceea ce contribuie la buna funcţionare a ficatului. Proprietăţile sulfuroase ale ridichilor ajută la reglarea producţiei de bilirubină. Tocmai în cantitatea de fibre stă atuul ridichilor. Fibrele reglează funcţionarea tractului intestinal, ajută astfel la eliminarea toxinelor din organism şi previn constipaţia. Împiedică asimilarea grăsimilor şi scad nivelul colesterolului în sânge.
Afecţiunile pielii sunt tratate cu succes prin feliile proaspete de ridichi, lăsate în oţet peste noapte. Au efect dezinfectant, cicatrizant şi îndepărtează eficient durerile. Ridichea funcţionează şi ca un decongestionant natural al căilor respiratorii, ceea ce o face eficientă în tratarea infecţiile sinusurilor, bronşitei şi astmului. Au efect de combatere a asteniei prin conţinutul de vitamine din complexul B şi magneziu.
Ridichile conţin terpene şi lignine, substanţe care previn cariile dentare, bolile cardiovasculare, care scad colesterolul şi inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Efectul anticancerigen este demonstrat de cercetările în domeniu. Conţin antocianidinele, substanţele care dau culoarea ridichilor.
Carbohidraţii conţinuţi de ridichi cu asimilare lentă au avantajul că eliberează treptat glucoza sau energia, astfel încât salatele cu ridichi previn creşterea sau scăderea bruscă a glicemiei. Singurii care trebuie să evite salatele cu ridichi sunt cei care suferă de hiperaciditate gastrică sau ulcer gastric. În aceste cazuri, ridichile pot fi iritante pentru stomac.
Sunt eficiente în diete, îndepărtează paloarea, facilitează digestia, reţin apa, reduc temperatura corporală, sunt eficiente în reîmprospătarea gurii şi a respiraţiei, în reglarea metabolismului şi în îmbunătăţirea circulaţiei sanguine.
Tenul obosit şi îmbâcsit poate fi şi el tratat prin comprese cu felii de ridiche proaspătă. Sunt unele dintre cele mai puternice antiscorbutice, sunt recomandate contra tusei, afecţiunilor digestive şi urticariei, vindecă bolile de plămâni, tratează migrenele şi dischinezia biliară. În trecut, ridichile erau recunoscute ca remediu pentru tratarea scorbutului, o boală care astăzi aproape că a dispărut.
Dovada că se bucură de foarte multă apreciere, ridichile au chiar şi un festival al lor, care se desfăşoară, în fiecare an, la 23 decembrie, la Oaxaca, în Mexic. În timpul festivalului, meşterii sculptează şi asamblează din ridichi scene religioase, peisaje rurale, oameni, personaje mitologice sau evenimente din trecut. Localnicii şi turiştii veniţi la eveniment petrec şi pregătesc mâncăruri pe bază de ridichi, iar la miezul nopţii se oferă marele premiu celei mai reuşite lucrări, executată din ridichi.(Text: Agerpres, Foto: agrofm.ro)
