Fructele de piper negru constituie sursa pentru unul dintre cele mai vechi condimente cunoscute, utilizat în medicina tradiţională, în special pentru afecţiuni digestive.
Piper nigrum este o plantă din familia Piperaceae, ordin Piperales, originară din sudul Indiei şi cultivată, în prezent, pe scară largă şi în alte regiuni tropicale, precum Brazilia, Myanmar şi Indonezia. Încă din cele mai vechi timpuri, piper negru a fost unul dintre cele mai tranzacţionate condimente pe scară largă, la nivel mondial.
Este o plantă tropicală, o liană care poate atinge 10 metri in înălţime. În culturi, piperul se lasă să crească până la 3 — 4 m înălţime. Frunzele sunt alterne, în formă de inimă, lungi între 3 şi 6 cm. Florile sunt mici, galbene-verzi, produse pe vârfuri pendulare.
Fructele de piper negru, rotunde, de până la 6 mm diametru, de culoare verde la început, conţinând o singură sămânţă, se numesc drupe şi după ce sunt uscate sunt cunoscute sub numele de boabe de piper. Fructele de piper se recoltează de două ori pe an, o plantă fiind productivă pe o perioadă de 30 de ani.
Piperul negru, piperul alb şi piperul verde sunt variante produse din fructele de Piper nigrum, fiind recoltate în momente diferite şi procesate în mod diferit.
Piperul negru este obţinut din fructele necoapte, care în urma uscării devin negre, au o textură dură şi un gust iute şi înţepător.
Pentru a obţine piperul verde se recoltează fructele înainte de coacere, se tratează într-un mod prin care se păstrează culoarea verde (tratamentul cu dioxid de sulf), apoi este congelat, uscat sau preparat în saramură. Piperul verde este puternic aromatizat. Piperul alb mai puţin iute şi cu o textură fină, reprezintă doar sâmburele fructului, obţinându-se după ce acesta s-a copt şi a fost înmuiat pentru a se îndepărta stratul exterior cărnos şi, apoi, a fost uscat.
Piperul este o sursă bogată de mangan, fier, calciu, magneziu, zinc, crom, potasiu, vitamina C, vitamina K, fibre dietetice şi alte elemente nutritive. Fructele piperului au o componentă activă numită piperina, care dă piperului negru gustul caracteristic.
Acest condiment aprig, picant este utilizat ca aromatizant, în special pentru alimente sărate, preparate din carne, sosuri şi alimente gustare. Nu numai că dă gust mâncărurilor şi reprezintă mirodenia cea mai populară de pe planetă, dar studiile arată că are şi o mulţime de beneficii pentru sănătatea noastră. Nu este considerată o plantă de sezon, ceea ce îl face, prin urmare, disponibil pe tot parcursul anului.
În medicina tradiţională boabele de piper negru erau cel mai frecvent folosite pentru tratarea problemelor asociate cu sistemul digestiv, în special pentru a eradica viermi paraziţi, pentru a îmbunătăţi pofta de mâncare, pentru a trata tusea, răceala, problemele respiratorii şi cardiace, diabetul, anemia şi hemoroizi. Unele utilizări tradiţionale ale piperului negru, sunt susţinute de dovezi ştiinţifice.
Consumul de piper negru, de asemenea, creşte aportul de minerale şi de fitonutrienţi, reducând riscul de ne îmbolnăvi. Aportul de mangan prin includerea piperului în dietă sprijină, de asemenea, dezvoltarea sănătoasă a oaselor şi ajută la refacerea colagenului necesar pentru vindecarea rănilor.
Piperul negru are efect antioxidant şi antibacterian, care promovează starea de sănătate a tractului digestiv. Creşte nivelul secreţiei de acid clorhidric în stomac, ajutând astfel digestia şi combătând diareea, constipaţia, balonarea şi crampele provocate de fermentarea alimentelor nedigerate complet. Piperul ajută, de asemenea, la prevenirea formării de gaze intestinale, potrivit site-ului organicfacts.net.
Cojile în care sunt învelite boabele de piper negru (şi care sunt măcinate o dată cu ele) ajuta la dizolvarea celulelor grase, prin stimularea descompunerii acestora, accelerează arderile metabolice şi produce energie. Un studiu, recent arată că piperina suprimă genele necesare pentru creşterea celulelor noi de grăsime şi, ca urmare, ea combate dezvoltarea de noi celulele adipoase, piperul negru favorizând pierderea în greutate.
Alte studii arată că piperina, substanţa care dă gustul iute piperului, poate stimula pielea să producă pigment, astfel, aplicarea piperinei pe zonele afectate combinată cu terapia cu ultraviolete a dat rezultate foarte bune în tratament pentru vitiligo.
În plus, piperina protejează pielea de efectele nocive ale expunerii în exces la radiaţiile ultraviolete. Piperul negru poate ajuta la tratarea unor afecţiuni ale pielii şi reduce susceptibilitatea de a dezvolta cancer de piele, care este cauzat de expunerea în exces la radiaţiile ultraviolete.
Piper negru contribuie la o dietă sănătoasă pentru inimă şi promovează sănătatea cardiovasculară. Piperina ajută la reglarea tensiunii arteriale şi reduce inflamaţiile, astfel folosind piper negru la mesele principale, în loc de sare de masă, aduce beneficii sănătăţii cardiovasculare, potrivit site-ului livestrong.com.
Prin conţinutul de piperină, piperul negru este extrem de benefic în tratarea artritei, având proprietăţi antiinflamatorii. Îmbunătăţeşte circulaţia, prevenind sau reducând durerile articulare cauzate de proasta circulaţie, potrivit site-ului ncbi.nlm.nih.gov.
Acest condiment luptă împotriva cariilor dentare şi poate calma durerile de dinţi. Extractele de piper sunt utile pentru persoanele care doresc sa renunţe la fumat şi diminuează simptomele de sevraj.
De asemenea, poate fi folosit ca antidepresiv natural şi încurajează absorbţia de substanţe nutritive, cum ar fi seleniu, vitamina B şi beta-carotenul în toate ţesuturile organismului, îmbunătăţind astfel starea generală de sănătate. Piperul negru are şi proprietăţi diaforetice şi diuretice. (Text: Agerpres, Foto: food.ndtv.com, hdimagelib.com)
