Muşcata, floarea nelipsită din balcoanele, grădinile sau de la ferestrele românilor, datorită frumuseţii sale dată de coloristica, formele şi mirosurile variate, are şi proprietăţi curative pe care ar fi bine să le cunoaştem.
Pelargonium (muşcata) face parte din familia Geraniaceae, este originară din Africa de Sud şi include aproximativ 200 de specii, fiind una dintre cele mai populare şi mai răspândite plante din lume. În funcţie de specii sau de soiuri, aceste plante pot avea miros de măr sau de scorţişoară, trandafiri, mentă, lămâi, nucşoară, ananas, lămâi verzi, portocale sau nucă de cocos.
Printre speciile parfumate, se numără: Pelargonium crispum, cu frunzele rotunjite şi marginile încreţite, care emană o aromă de lămâie; Pelargonium graveolens sau muscata-trandafir, care este denumită astfel pentru parfumul de trandafir pe care îl au frunzele.
Printre cele răspândite specii de muşcate cultivate, se regăsesc: Pelargonium grandiflorum cu flori mari, elegante; Pelargonium zonale, muşcata obitnuită; Pelargonium peltatum cu lăstarii lungi, atingând 50-100 cm, formând ghirlande elegante cu foarte multe flori.
Muşcatele tradiţionale româneşti sunt cele mai rezistente la frig şi respectiv căldură, găsindu-se într-o gamă largă de forme, mărimi şi culori.
Muşcatele, nu sunt pretenţioase, cresc foarte bine în pământ de grădină, dar şi în amestec îmbogăţit cu turbă şi nisip. Preferă temperaturile mai joase, care favorizează, în mare măsură, înflorirea.
Ele trebuie protejate de lumina directă a soarelui şi curenţii puternici de aer. Au nevoie de apă dar nu în exces. Este important să asigurăm plantelor o fertilizare regulată de care depinde aspectul estetic al acesteia. Astfel, o dată la două săptămâni, din luna aprilie până în luna septembrie, se adaugă în apa de udare îngrăşământ lichid special pentru muşcate.
Planta conţine o mulţime de substanţe, precum tanin, amidon, sare, acizi organici, antocieni, flavonoide, uleiuri esenţiale şi este bogată în calciu şi o substanţă mai puţin studiată – geranin, care are o acţiune antispasmodică, anti-inflamatoare, antiedematoasă, analgezică şi antiseptică.
În medicina populară tradiţională, muşcata a fost folosită în tratarea ulcerului, durerilor de cap şi de urechi. În unele părţi din America Latină, se spune că îmbăierea în apa cu muşcate ajută la vindecarea iritaţiilor pielii. În Africa de Sud speciile de Pelargonium au fost utilizate pentru a trata diareea, dizenteria şi sifilisul.
În scop terapeutic, de la muşcate se folosesc frunzele, rădăcina plantelor bătrâne şi florile din care se prepară infuzii, sucuri sau maceratul la rece de muşcată. Proprietăţile benefice ale muşcatei sunt dintre cele mai utile şi mai puternice în sensul efectelor asupra organismul uman. Experimentele efectuate cu aceste plante, au arătat că muşcata poate curăţa aerul de bacterii. Totodată, substanţele volatile emise de floare umplu casa cu o aromă plăcută, cu efecte antitumorale, antibacteriene, antireumatismale şi antiinflamatorii.
Muşcata este utilizată pe o scară largă în bolile inflamatorii ale nasului şi gâtului. Infuzia de muşcată se poate folosi în cazurile de mastopatie, fibrom uterin, noduli mamari, detoxifiere. Sucul de frunze poate ajuta la vindecarea otitei.
Amestecul format din sucul de frunze şi flori proaspete de muşcată, miere de albine, tinctură de propolis şi vin roşu organic, care se lasă la macerat timp de 14 zile, într-un recipient din sticlă, la frigider, este util în combaterea calculilor renali.
Uleiul esenţial de muşcată are asupra organismului uman un efect calmant pronunţat şi ameliorează depresia. Sunt binevenite câteva ghivece de muşcate în dormitor, ele contribuind la realizarea unei atmosfere de pace şi linişte. Uleiul de muşcată îndepărtează spasmele vaselor de sânge şi elimină astfel dureri de cap, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, tratează nevralgii, nevrite, sindromul radicular şi scade nivelul de zahăr din sânge.
În unele tipuri de Pelargonium sunt prezente anticoagulante, care împiedică formarea cheagurilor de sânge şi tromboflebitei. Infuziile din partea verde a plantei au efect antiinflamator şi antiseptic.
Ele dizolvă depozite de sare în rinichi fiind recomandate în boli reumatice şi gută. Decocturile ajută în cazurile de diaree prelungită sau dizenterie. În plus, muşcata în formă de infuzii şi decocturi este folosită împotriva insomniei, convulsiilor epileptice, febrei, nevralgiilor şi durerilor de dinţi. (Text: Agerpres, Foto: jenflor.pl)
