Hameiului i-au fost stabilite, în decursul timpului, numeroase proprietăţi terapeutice, fiind eficient în ameliorarea sau vindecarea unui număr impresionant de boli.
Hameiul (Humulus Lupulus) este o specie perenă de plante cu flori din familia Cannabaceae, a genului de plante erbacee Humulus, nativ din Europa, Asia de Vest şi America de Nord. Fiind un ingredient important în fabricarea berii, soiuri de hamei sunt cultivate în special în Germania, Franţa, sudul Rusiei, Australia, Statele Unite şi Noua Zeelandă, potrivit site-ului botanical.com.
Denumit popular hamei sălbatic, himei, homei, mei, viţă-de-hamei, creşte spontan în lunci, zăvoaie, la marginea pădurilor, tufişuri, crânguri, pe lângă garduri şi ziduri, în zonele de câmpie şi de deal, până la altitudinea de 800 – 1.000 m. Unele soiuri sunt cultivate şi în România.
Este o plantă căţărătoare ca o liană, care trăieşte 10-20 de ani. Are rădăcini orizontale şi verticale, tulpina groasă şi aspră, din cauza perişorilor în formă de cârlige. Lungimea tulpinii poate să ajungă la 6 metri. Frunzele sunt opuse şi au formă de inimă cu 3 până la 5 lobi. Ele sunt de o culoare verde-închis, cu marginile fin dinţate. Cât priveşte florile, s-a constatat că are două tipuri: flori femele de culoare galbenă-verzuie şi flori masculine mici, dispuse în ciorchine şi ramificate de culoare brun deschis. Planta înfloreşte din luna iunie până în luna august.
În scop terapeutic, de la hamei se folosesc florile femele şi conurile de culoare galben-verzuie, cu un miros specific, uşor amărui, dat de uleiurile volatile pe care le conţin. Aşa-numitele „conuri de hamei” se recoltează de pe plantaţii speciale în timpul înfloririi. Pentru a avea valoarea terapeutică maximă, florile de hamei trebuie să-şi păstreze culoarea verzuie şi după uscare, să aibă un miros puternic şi să nu prezinte brunificaţii.
Hameiul proaspăt are un gust amar aromat şi un miros caracteristic puternic. Conţine ulei volatil, rezine, humulona şi lupulona, flavonoide, glicozide, tanin, colină, minerale, pectine, fructoză, compuşi oxigenaţi şi substanţe estrogene.
Preparatele pe bază de hamei vizează o mare diversitate de afecţiuni, având efecte neurosedative, somnifere, calmante la nivelul sistemului nervos, antibacteriene, antiseptice, antivomitive, vermifuge, antitusive, hipotensive, diuretice, tonic-amare, vitaminizante, antiscorbutice, relaxante, aromatizante, mineralizante şi fortifiante.
Beneficiile hameiului pot fi obţinute folosind infuzia mai mult sau mai puţin concentrată din conuri uscate şi mărunţite, decoctul din amestec cu alte plante medicinale, tinctura, uleiul de hamei sau pulberea din conuri uscate şi măcinate.
Curele cu infuzie de hamei pot previn instalarea osteoporozei. Aceste sunt recomandate şi în reglarea tulburărilor nervoase, având efecte în caz de insomnie, nevroze, ameţeli, depresie psihică, stări de nelinişte şi de panică, fobii, melancolie, anxietate, Parkinson, tulburări emoţionale legate de pubertate şi de maturizare sexuală. Este, de asemenea, cunoscut efectul de reglementare a creşteri părului de pe corp (reduce căderea părului şi reduce creşterea părului în exces).
În bolile aparatului digestiv sunt recomandate infuzia sau decoctul pentru vindecarea următoarelor afecţiuni: gastrite, prin stimularea secreţiilor gastrice, steatoză hepatică, insuficienţă biliară, indigestii, crampe stomacale, balonări cu gaze intestinale, lipsa poftei de mâncare şi paraziţi intestinali.
În bolile renale şi genitale, hameiul intervine benefic în cazurile de vaginită, leucoree, cicluri menstruale dureroase, incontinenţă urinară (enurezis) la copii şi bătrâni, bufeuri de căldură la debut de menopauză. De asemenea, împiedică formarea calculilor renali şi a infecţiilor la nivelul vezicii şi a canalelor urinare. Prin efectul antispastic, ajută la dilatarea căilor de evacuare a calculilor renali.
În bolile pulmonare, preparatele pe bază de hamei acţionează contra tusei spastice, bronşite şi, mai ales, tuberculoză, distrugând bacteria Mycobacterium tuberculosis.
Consumată zilnic, decoctul din flori acţionează contra reumatismului şi poliartrozelor, acţionând ca un puternic antiinflamator articular, cu efecte similare cu ibuprofenul — un antiinflamator de sinteză destul de nociv, folosit contra durerilor articulare. Prin calmarea sistemului nervos central, se reduce senzaţia de durere la bolnavii de reumatism şi gută.
Tot pentru tratamente interne, decoctul poate fi folosit în scopul de a combate alcoolismul, obezitatea, anemia, atonia generală, avitaminozele (îndeosebi scorbutul), rahitismul şi starea de convalescenţă.
În uz extern, este eficace în tratarea diferitelor afecţiuni dermatologice (dermatoze, acnee, eczeme, herpes, pecingine, seboree, cancer de piele), precum şi în masaje în caz de dureri reumatice şi gută, potrivit site-ului hort.purdue.edu.
Având proprietăţi extrogene, uleiul obţinut din hamei se poate folosi şi intern pentru declanşarea ciclului menstrual întârziat, contra tulburărilor emoţionale şi a apetitului alimentar exagerat.
Lăstarii tineri, apăruţi primăvara, sunt consumaţi ca legume adăugaţi la supe sau salate cu rol digestiv şi depurativ. De asemenea, conurile, extractele şi uleiul eteric sunt utilizate, într-o măsură mai redusă, la aromatizarea pâinii, a sosurilor, condimentelor, tutunului şi a băuturilor nealcoolice. (Text: Agerpres, Foto: hopsdirect.com)
