Forsythia, supranumit copacul de aur, liliacul galben sau ploaia de aur, este un arbust care înfloreşte primăvara devreme, fiind cunoscut şi pentru efectele sale terapeutice.
Sub denumirea ştiinţifică Forsythia suspensa, acesta face parte din familia Oleaceae, genul Forsythia, care cuprinde circa 11 specii, majoritatea originare din Asia de Est, dar şi din Europa de Sud-Est. Genul a fost denumit în acest fel în onoarea botanistului scoţian William Forsyth (1737-1804).
Forsythia este unul dintre cei mai populari arbuşti ornamentali întâlnit foarte des în ţara noastră, prin grădini şi parcuri. De diferite dimensiuni şi forme, pitici sau înalţi, măsoară în medie 2-4 metri. Înflorirea este explozivă şi spectaculoasă şi are loc cu mult timp înaintea apariţiei frunzelor.
Crengile au scoarţa de culoare maro închis. Frunzele căzătoare de culoare verde sunt opuse, de obicei simple, dar uneori trifoliate, cu o pereche de frunzuliţe bazale. Florile colorate de un galben intens au corola formată din patru petale care se unesc la bază. Fructul este o capsulă uscată, de aproximativ 15 mm, conţinând câteva seminţe cu aripi. Este o plantă puţin pretenţioasă, rezistentă la secetă şi ger, care vegetează bine în marile oraşe şi suportă poluarea cu fum şi gaze.
În medicina tradiţională sunt folosite, de la Forsythia suspensa, în special fructele uscate (seminţele), dar şi frunzele, tulpina şi rădăcinile. Din acestea se prepară ceai, extract, ulei esenţial, esenţă, suc, decoct. Fructele conţin lignani (fitoestrogeni), flavonoide (rutin), triterpenoide (acid betulinic, acidul oleanolic, acid ursolic etc.).
În medicina naturistă chineză este considerată una din cele 50 de ierburi fundamentale şi este folosită de peste 4000 de ani în terapia cancerului. Se cultivă în nord-estul Chinei, pe fluviul Yangtze şi în provincia Yunnan şi în funcţie de sezoanelor de cules, se împart în două soiuri – Qing Qiao (fructe Forsythia verde) şi Lao / Huang Qiao (fructe uscate/ Forsythia galben).
Forsythia a fost înregistrată pentru prima dată în Shennong Bencao Jing, de către Tao Hongjing care consemna utilitatea acesteia în tratarea stărilor cu temperatură şi frisoane; abcese şi inflamaţii; leziuni maligne şi tumori.
Forsythia este utilizată în tratamentul bronşiolitei, amigdalitei, durerii în gât, febrei, vărsăturilor, bolilor de inimă, gonoree, dureri şi inflamaţii, precum şi în cazul unor erupţii cutanate. Acidul oleanolic pe care îl conţine ajută la protejarea inimii, induce diureza şi scade tensiunea arterială.
Este mai frecvent utilizată ca plantă aromatică. Motivele pentru care se utilizează pe scară largă sunt lipsa toxicităţii şi acţiunea blândă asupra sistemului digestiv. De asemenea planta este inclusă în formule care au devenit cunoscute pentru eficienţa lor în tratarea stărilor febrile.
Frunzele sunt indicate în tratarea hipertensiunii arteriale, diaree, dureri în gât. Decoctul de flori şi fructe necoapte Forsythia are efecte bactericid, acaricid şi este bun în îngrijirea pielii. Spălarea feţei cu acest decoct dimineaţa sau înainte de a merge la culcare, o dată pe zi, poate reduce în mod eficient apariţia melasmei (pigmentare facială), a acneei şi a ridurilor. De asemenea, decoctul poate preveni vărsăturile şi proteja ficatul.
Cercetările moderne arată că Forsythia are cu un efect antimicrobian cu spectru larg şi un efect anti-inflamator semnificativ, dar şi un anumit efect inhibitor asupra secreţiei glandelor sebacee. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)
