Jack London, romancier american prolific şi jurnalist, cunoscut pentru romanele de aventură „Colţ Alb” şi „Chemarea străbunilor”, s-a născut la 12 ianuarie 1876, la San Francisco, în California. Purta, pe atunci, numele John Griffith Chaney.
Tatăl său, William Henry Chaney, avocat şi jurnalist, nu a fost niciodată prezent în viaţa sa. A fost crescut în Oakland, de mama sa, Flora Wellman, profesoară de muzică, şi de soţul acesteia, John London, un veteran al Războiului civil, al cărui nume de familie avea să-l preia.
La 10 ani, Jack London era deja un cititor avid, pasionat de romane şi de cărţi de călătorie, pe care le împrumuta de la Biblioteca Publică din Oakland. A fost nevoit să muncească încă din adolescenţă, ca muncitor ambulant pe vas sau pe trenurile de marfă. Dar întotdeauna timpul liber şi-l petrecea citind.
Potrivit site-ului biography.com, Jack London a început să scrie din anul 1893. În acel an fusese pe vas, când s-a dezlănţuit o furtună care era cât pe ce să-l scufunde. Avea doar 17 ani, dar toată această experienţă a transpus-o într-o povestire, pe care i-a citit-o mamei, la întoarcere.
Aceasta, impresionată de talentul fiului şi văzând un anunţ într-unul din ziarele locale pentru un concurs literar, l-a îndemnat să trimită povestirea. Cu o pregătire de doar opt clase, London a câştigat premiul întâi, în valoare de 25 de dolari, surclasând elevii de la colegiile din Berkeley şi din Stanford. Concursul a fost o experienţă care l-a făcut să-şi dedice viaţa scrisului. Numai că, în acel moment, întâmpina mari dificultăţi în a găsi edituri care să-i accepte povestirile.
După o scurtă perioadă petrecută pe Coasta de Est, s-a întors în California şi s-a înscris la Universitatea din Berkeley, dar în scurt timp a plecat în Canada, în speranţa unei îmbogăţiri rapide, participând la aşa-numita ”goană după aur”, un fenomen de migraţie masivă de muncitori în zonele în care se făcuseră descoperiri importante ale unor cantităţi mari de aur.
După această experienţă, considerând că are multe de povestit, a revenit în California, hotărât fiind să-şi creeze o viaţă de scriitor. Neajunsurile şi experienţele trăite până atunci, dar şi cele ale oamenilor pe care îi cunoscuse, care luptau pentru supravieţuire, l-au făcut să îmbrăţişeze ideile socialismului, căruia i-a rămas fidel întreaga viaţă. În 1901, Jack London a candidat chiar, din partea Partidului Socialist, pentru primăria oraşului Oakland.
Primele nuvele au apărut în 1899, în publicaţia „Overland Monthly”, iar de atunci Jack London şi-a făcut o practică din a scrie cel puţin o mie de cuvinte pe zi. Astfel, în următorii 18 ani, avea să devină unul dintre cei mai prolifici scriitori, cu peste 50 de cărţi şi sute de articole publicate.
Primul roman al lui London, „The Son Of The Wolf”, a apărut în 1900. A devenit celebru la 27 de ani, cu romanul „Chemarea străbunilor” (1903). Volumul „The People Of The Abyss” (1903), care prezenta situaţia celor săraci, a avut succes în Statele Unite, dar a fost aspru criticat în Anglia. Au apărut apoi colecţiile de nuvele „The Sea-Wolf” (1904), „The Road” şi romanele „White Fang” (Colţ Alb, 1906) şi „Burning Daylight” (1910), care s-au bucurat de un succes extraordinar. În 1906, a publicat ”The War Of The Classes”, colecţie care includea lucrări despre socialism.
A scris şi un roman semi-autobiografic, ”Martin Eden” (1909), o carte de călătorie, ”The Cruise of the Snark” (1911), dar şi ”John Barleycorn” (1913), o colecţie de memorii care prezintă lupta sa cu alcoolismul. Opera sa a fost tradusă în peste 70 de limbi şi continuă să fie foarte apreciată în lumea întreagă.
În anul 1900, Jack London s-a căsătorit cu Elisabeth Maddern. Au avut două fiice împreună, Joan şi Bess. Mariajul lor nu a rezistat decât câţiva ani şi, în 1905, după pronunţarea divorţului, s-a căsătorit cu Charmian Kittredge, cu care a rămas până la sfârşitul vieţii.
În 1910, a cumpărat un teren la Glen Ellen, în ţinutul Sonoma din California, unde a construit o fermă. A investit aproape toţi banii în lucrările de îmbunătăţire a acesteia. Pe această proprietate, a construit şi un conac din piatră, pe care l-a numit ”Wolf House” şi în care intenţiona să se mute cu soţia. Dar, când era aproape gata, în anul 1913, a fost cuprins de flăcări şi a ars până la temelii. În aceeaşi perioadă, London a început să se confrunte cu probleme de sănătate.
Cu doar câteva luni înainte de a muri, s-a retras din Partidul Socialist. Datoriile, alcoolul, boala şi teama ca nu cumva să-şi piardă creativitatea i-au umbrit ultimii ani din viaţă. A murit la ferma lui, la 22 noiembrie 1916. (Text: Agerpres, Foto: pinterest.com, Video: youtube.com)
