Istoricul tenisului de masă la nivel mondial este unic şi deosebit de interesant. Cea dintâi perioadă a istoriei acestui sport se plasează între anii 1880 şi 1904, perioadă în care noul joc a devenit una din marile pasiuni ale sfârşitului de secol, provocând reacţii pro şi contra de o intensitate rar întâlnită, pentru ca, apoi, până prin 1922, să intre într-un anonimat deplin, dispărând din preocupări la fel de brusc cum apăruse.
Potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România — Volumul I, Bucureşti 2002, în 1922 tenisul de masă revine în actualitate şi evoluează spre campionate mondiale — printre puţinele care au o longevitate, fără întrerupere, de peste jumătate de veac, pătrunzând, în 1988, şi între sporturile olimpice. De-a lungul istoriei sale tenisul de masă a mai purtat şi alte denumiri: tenis miniatural, de sală; joc de masă, de salon; ping-pong; pom-pom; puch-ball; gossima, cea mai folosită fiind desigur ping-pong.
În România este greu de precizat data exactă de când se practică ping-pong-ul. Deşi presa vremii nu consemnează existenţa acestuia înainte de 1926, este de presupus că era cunoscut, dată fiind avalanşa informaţiilor începând chiar din acel an. Zonele în care pătrunsese deja tenisul de masă erau: Transilvania şi Banatul, cu deosebire în Timişoara, Arad, Cluj şi Oradea, unde aveau loc şi diferite concursuri locale.
În 1928, se înfiinţează o Comisie de ping-pong, care decide şi disputarea primelor campionate naţionale, desfăşurate, după toate probabilităţile, la Oradea. Totuşi, data exactă a primei ediţii a campionatului naţional este controversată (1928 sau 1929). Cei dintâi campioni, desemnaţi la Arad, în 1929 au fost: A. Steiner, M. Lyska, Solomon-Taglicht; Papos-Steiner, Goldstein — juniori; dintre echipe se evidenţiază „CA Oradea”.
În 1926, la Oradea funcţiona Federaţia Societăţilor Române de Tenis de Masă, premergătoare federaţiei naţionale de specialitate, care va lua fiinţă la 1 octombrie 1931 şi se va numi Federaţia Română de Ping-Pong, cu sediul la Oradea. Activitatea desfăşurată nu a fost tocmai propice, neexistând coeziune în opiniile care priveau direcţiile de acţiune. În 1939, va lua fiinţă un nou for diriguitor, cu sediul la Bucureşti şi se va numi Federaţia de Tenis de Masă, care în 1940 nu va mai funcţiona ca organism independent, ci în cadrul celei de tenis (de câmp).
După război, în 1945, începe o largă popularizare a acestui joc, iar din 1950 forul conducător va purta denumirea de Comisia Centrală de Tenis din cadrul Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport (CCFS). Sarabanda schimbărilor de denumire a continuat, astfel că, la 2 iulie 1957, Comisia Centrală se transformă în „Federaţia Română de Tenis de Masă” (FRTM), titulatură sub care este cunoscută şi în prezent şi sub care este afiliată şi la forul superior.
Chiar dacă în ţară structurile organizatorice nu erau consolidate, afilierea la Federaţia Internaţională a avut loc în 1928, cererea de adeziune fiind confirmată în 1929, România făcând parte din primul grup, alături de Egipt, Japonia, Iugoslavia şi Franţa, care s-a alăturat membrelor fondatoare ale forului mondial.
La campionatele mondiale care au debutat în 1926, de-a lungul timpului, românii şi-au înscris în palmares 54 de medalii, din care 20 de aur. Între medaliaţi se află Victor Vladone, Farkaş Paneth, Vasile Goldberger, Pitu Pop, Angelica Rozeanu, Sari (Koloszvary) Szasz, Ella (Zeller) Constantinescu, Geta Pitică, Măria Alexandru, Otilia Bădescu ş.a.
La campionatele europene de seniori care au debutat la Budapesta, în 1958, România a obţinut 73 de medalii, din care 19 de aur. Printre protagoniştii acestor trofee s-au aflat: Matei Gantner, Tiberiu Harasztosi, Toma Reiter, Dorin Giurgiucă, Radu Negulescu, Adalbert Rethi, Angelica Rozeanu, Geta Pitică, Ella (Zeller) Constantinescu, Eleonora Mihalca, Carmen Crişan, Liana Mihuţ, Eva Ferenczi, Olga Nemeş, Otilia Bădescu, Măria Bogoslov, Emilia Ciosu, Adriana Năstase, Mihaela Șteff ş.a.
Campionatele europene pentru juniori şi cadeţi, având prima ediţie în 1955 la Stuttgart, Germania, au adus în prim-plan generaţii după generaţii, de la Măria Alexandru la Radu Negulescu, de la Liana Mihuţ la Olga Nemeş, de la Vasile Florea la Călin Creangă, de la Otilia Bădescu la Anca Cheler, de la Adriana Năstase la Georgeta Cojocaru, de la Antonella Manac la Mihaela Șteff.
La Jocurile Olimpice, la Barcelona — 1992, Atlanta — 1996 şi Sydney — 2000, jucătoarele noastre „au salvat onoarea bătrânului continent” în confruntările cu „asiaticile”. Printre acestea s-au aflat: Otilia Bădescu, Emilia Ciosu, Adriana Năstase, Măria Bogoslov. La Sydney, în 2000, Otilia Bădescu şi Mihaela Șteff s-au calificat, atât la simplu (Mihaela Șteff), cât şi la dublu, până în sferturile de finală. În rest, puţine rezultate.
La nivel de cluburi, Cupa Campionilor Europeni la tenis de masă debutează în 1961; la ea au participat echipa masculină „CSM” Cluj (neînvinsă în anii 1961, 1964, 1965, 1966 şi 1967) şi cele feminine, de la „Voinţa” Bucureşti, „Voinţa” Arad şi „Progresul” Bucureşti.
În Cupa Cupelor (din 1965) au participat, fără a intra însă în categoria laureatelor, „Universitatea” (ASA) Craiova, „Stirom” Bucureşti, „Unirea Tricolor” (UNTRR) Bucureşti — masculin, „Metalul” Râmnicu Vâlcea, CSȘ nr. 2, „Universitatea” (IJPIPS) Constanţa, CS Arad, CSM, GFK Cluj, „El-cond” Zalău, CS Târgovişte Elsid Titu, „Voinţa” Galaţi, „BNR” Bucureşti etc. — feminin.
Europa Top 12 (debut în 1971, la Zagreb), competiţie care îi reuneşte anual pe cei mai buni jucători şi jucătoare. Reprezentanţii noştri, care au obţinut trofeele acestei competiţii, au fost: Olga Nemeş (1983) şi Emilia Ciosu (1993). Alţi jucători care au evoluat merituos în această competiţie au fost: Măria Alexandru, Otilia Bădescu, Măria Alboiu, Eleonora Mihalca, Vasile Florea. Dintre juniori şi cădeţi remarcăm buna comportare a următorilor: Olga Nemeş, Otilia Bădescu, Ana Gogoriţă, Kinga Lohr, Emilia Ciosu, Adriana Năstase, Georgeta Cojocaru, Laura Niculae, Simona Savu, Mihaela Cioca, Cristian Țol.
În Super-liga continentală, la care participă cele mai bune opt ţări, România a avut o finală în 1998, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România.
De-a lungul timpului, la progresul jocului de tenis de masă au contribuit, alături de jucători, aşa-zişii „oameni din umbră” — instructori, antrenori, arbitri, membrii conducerilor cluburilor, asociaţiilor, secţiilor, activul din comisiile teritoriale şi ale Federaţiei, ziarişti. Printre aceştia s-au aflat: Farkaş Paneth (antrenor emerit, distins cu Premiul de Onoare al forului internaţional), Nicolae Angelescu (antrenor al echipei naţionale, fost preşedinte al Federaţiei), Emilian Băcioiu (antrenor emerit), Emil Prokopetz (antrenorul care le-a pregătit pe arădencele câştigătoare ale CCE), Victor Vladone, Virgil Bălan (antrenor al naţionalei masculine, deţinător al nenumărate titluri), Ella Constantinescu (vicepreşedinte a forului european), Sever Dăneţ (fost secretar al Federaţiei), Gheorghe Enache, Teodor Gheorghe (secretari ai Federaţiei, membri ai Comisiei pentru juniori ai Uniunii Europene), Constantin Comarnischi, Mircea Costea, Emanuel Fântâneanu (membru al Comisiei de presă a forurilor internaţionale şi europene, preşedintele Comisiei de presă a Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive), Traian Ancuţa, Aurel Ovanez, Șerban Doboşi, Gheorghe Bozga şi încă mulţi alţii, cu deosebite contribuţii. Trebuie menţionaţi şi primii reprezentanţi în organismele internaţionale: Victor Marcu şi Constantin Pagu.
În diverse perioade, printre cele mai bune cluburi de tenis de masă s-au numărat: „Sparta”, „Sporting”, „Aurora”, „Constructorul”, „Progresul”, „Juventus”, „Spartac”, „Spartac-Stirom”, „Unirea Tricolor” (toate din Bucureşti), „Hagybor”, „Progresul”, „CSM” (din Cluj), „CA — Oradea”, „Voinţa — Arad”, „Universitatea — Craiova”, „IJPIPS Constanţa”, o activitate susţinută desfăşurându-se şi în Râmnicu Vâlcea, Ploieşti, Cugir, Satu Mare, Bistriţa, Târgu Mureş, Zalău, Baia Mare, Slatina, Odorhei, Iaşi, Târgovişte, Titu, Galaţi etc.
Printre recordmene, în ceea ce priveşte numărul de titluri naţionale, se află cluburile: „CSM” (Cluj), „Universitatea”, „ASA”, „CFR” (Craiova), „Progresul” (Bucureşti), „CS” (Arad), „CSȘ nr. 2”, „Universitatea”, „IJPIPS” (Constanţa) ş.a. Printre sportivii care au adus glorie tenisului românesc se numără: Angelica Rozeanu (40 titluri), Măria Alexandru (39 titluri), Ella Zeller Constantinescu (21 titluri), Nicu Naumescu (17 titluri), Teodor Gheorghe (15 titluri), Radu Negulescu şi Otilia Bădescu (fiecare câte 13 titluri), dar şi Magda Rurac, Geta Pitică, Sari Koloszvari Szasz, Măria Alboiu, Eva Ferenczi, Emilia Ciosu, Toma Reiter, Andras Fejer, Șerban Doboşi, Dorin Giurgiucă, Călin Creangă, Vasile Florea, Adriana Năstase, Mihaela Steff şi mulţi alţii. (Text si foto: Agerpres)
