Giuseppe Verdi a fost respins la Conservatorul din Milano

Giuseppe_Verdi

Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813, la Roncole, lângă Busseto, ca primul copil al lui Carlo Giuseppe Verdi şi Luigia Uttini. De la vârsta de patru ani, Verdi a luat lecţii private în latină şi italiană.

La vârsta de zece ani, a început să studieze la Liceul din Busseto. La cincisprezece ani, a început să lucreze pentru Societatea Filarmonică a oraşului, unde a scris uverturi care au ajuns să fie interpretate, fără a fi, însă, publicate vreodată.

Respins la Conservatorul din Milano, în anul 1836, a fost încredinţat lui Vincenzo Lavinga, care, timp de trei ani, l-a învăţat contrapunctul şi i-a făcut cunoscută muzica lui Haydn şi a lui W. A. Mozart. A studiat singur formele instrumentale şi corale. Numit „Maestro di musica” al oraşului Busseto, în anul 1836, s-a căsătorit cu B. Margherita, fiica lui A. Barezzi.

În 1837, a plecat la Milano, pentru a deveni compozitor de operă, şi a debutat, în anul 1839, cu „Oberto, conte di San Bonifacio”, care i-a adus un succes neaşteptat, fiindu-i cerută o nouă compoziţie. Deşi cariera pare să-i fie sigură, durerea pricinuită de pierderea celor doi copii şi a soţiei l-au făcut să nu-l mai intereseze componistica. Salvarea i-a venit de la D. Merelli, care aproape l-a forţat să primească un libret de Solera („Nabucco”).

La 9 martie 1842, opera „Nabuccodonosor” triumfă la Scala din Milano. Cu această operă a început perioada cea mai fecundă de creaţie a lui G. Verdi. Între „Nabuccodonosor” şi „Rigoletto”, a scris peste zece opere, de valoare inegală. Cu „Rigoletto”, în anul 1851, G. Verdi a inaugurat seria marilor trilogii, completată, peste doi ani cu „Trovatore” şi „La Traviata”, ajungând să fie considerat cel mai cunoscut compozitor în viaţă din Italia.

Eşecul înregistrat, la 12 martie 1857, cu opera „Simon Boccanegra” a fost şters spre sfârşitul secolului, când, cu mici modificări, lucrarea a fost clasată drept o capodoperă. În 1859, s-a căsătorit cu cântăreaţa Giuseppina Strepponi şi, tot în acest an, în care a realizat succesul la Roma cu „Bal mascat”, a fost ales deputat de Busseto şi a fost primit la Torino de Vittorino Emmanuele al II-lea.

S-a reîntors la compoziţie şi, în 1862, a semnat contractul cu Petersburgul pentru „La forza del destino”, iar un an mai târziu, a scris, la Paris, „Don Carlos”. Următoarea sa operă, „Aida”, i-a solicitat multe investigaţii, iar premiera a avut loc în decembrie 1871. A scris în franceză pentru Opera din Paris, Don Carlos (1867), care a triumfat în versiunea italiană la Londra şi în Italia. În anul 1873, a terminat „Messa da Requiem”, iar între 1884 şi 1885 a lucrat la „Othello”, premiera având loc în februarie 1887. Ultima operă a lui Verdi a fost „Falstaff”.

Dacă la începutul carierei sale accentul l-a pus pe suflul patriotic, mobilizator, al ideilor transmise prin intermediul teatrului o dată cu maturizarea componistică, a cedat locul unei atitudini de largă generalizare a caracteristicilor definitorii pentru sensibilitatea poporului italian, în context universal.

De la opera militantă şi până la crearea unui nou tip de dramă şi comedie muzicală, Giuseppe Verdi a parcurs evoluţia unui artist de neîntrecută forţă. Melodica sa, bazată pe fondul intonaţiilor cântecului popular, pe simetriile tipice canţonetei, s-a ridicat treptat la nivelul unei personale recreări în spirit italian, mereu convingătoare prin sinceritatea şi eficienţa expresiei.

Giuseppe Verdi a murit la 27 ianuarie 1901, la Milano.

Anul 2001 a fost sărbătorit în toată lumea ca „Anul Verdi”, marcând astfel un veac de la trecerea în nefiinţă a marelui compozitor romantic italian, genial creator de operă, cu profund simţ dramatic şi umanitar. Bicentenarul naşterii sale, marcat în 2013, a confirmat popularitatea operele sale, mai ales cele trei vârfuri ale „perioadei de mijloc”: „Rigoletto”, „Il Trovatore” şi „La Traviata”. (Text: Agerpres, Foto: commons.wikimedia.org, Video: youtube.com)